Religie

“Pilda lucratorilor din vie”

9 May 2020

In fiecare saptamana voi scrie despre cate o pilda, astazi voi prezenta: “Pilda lucratorilor din vie”

Matei 20;1-16:  “Caci imparatia cerurilor este asemanarea unui stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa. Si invoindu-se cu lucratorii, cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa. Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru. Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie si ce va fi cu dreptul va voi da. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa. Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand fara lucru si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru? Zis-au lui: fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: duceti-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua. Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de la cei din urma pana la cei dintai. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar. Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot un dinar. Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei, zicand: acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita. Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar? Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa-i dau acestuia de pe urma ca si tie. Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urma intai, si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati dar putini alesi.”

Sunt inca multi oameni care cred ca un credincios este un ins care asteapta sa ii dea Dumnezeu totul de-a gata. Gresit! Mantuitorul i-a chemat pe toti la o viata noua, ca sa poata intra in imparatia cerurilor. Adica a facut din credinta tocmai acea putere launtrica cu ajutorul careia gandul trebuie sa se framante – cum se framanta pamantul cu sapa – sa vada ce-i bine si ce-i rau si sa instapaneasca puterea lui Dumnezeu inauntru, ca sa fie un om nou. O ingrijorare oarecare ii cuprindea pe oameni: nu-i foarte greu ca la o anumita varsta sa se mai schimbe cineva?

Iata de ce ii lamureste Mantuitorul pe toti, in aceasta parabola, ca sufletul omului nu-i niciodata prea tanar sau prea batran ca sa faca acest lucru. Oricine, la orice varsta si in orice conditie s-ar gasi – POATE SA SE SCHIMBE! Omul nu este o craca, pe care o poti indoi numai cat e tanara si verde caci mai tarziu se rupe…Intrucat aceasta schimbare vine dinauntru, din suflet, ea se poate incepe oricand. Nicioadata nu este prea tarziu.

Nimic nu se dobandeste in lumea aceasta asteptand sau stand. Efortul este mama tuturor cuceririlor. Savantii, oamenii de stiinta, filosofii n-au primit din cer, de-a gata, stiinta lor, ci au capatat-o muncind. Insa munca lor nu i-a facut sa se semeteasca. Stiinta este rezultatul sfortarilor omenesti de veacuri, si fiecare prin munca lui a pus cate o caramida la acest edificiu. Multi invatati au murit in mizerie. Ei n-au capatat rasplata, ci numai adevarul. Dupa invatatura crestina, omul trebuie sa faca totul, fara gand de rasplata. Numai Dumnezeu stie cat merita sau nu. Noi sa facem tot ce putem.

Una dintre cele mai frumoase datorii sociale pe care le desprindem din aceasta pilda este aceea de a nu lasa pe nimeni sa stea degeaba. Cat de zelos a fost stapanul viei: mereu se ducea sa caute lucratori si pe cei din ceasul al unsprezecelea i-a intrebat: voi de nu lucrati? ei au raspuns: fiidnca nimeni nu ne-a tocmit. Oamenii doreau sa munceasca. Si s-au si dus. Este nevoie sa se faca o educatie muncitorului, spre a-si da seama ca munca lui este o misiune sfanta in viata de toate zilele. Sunt multi care prefera sa stea decat sa se multumeasca cu un pret omenesc. Este cunoscuta povestea celui care lucra si pe mult si pe putin si s-a imbogatit. Nu-i rau sa pornesti de la putin. Cel mai rau este sa stai degeaba.

In viata se mai intampla un lucru: multi oameni scapata. Bogatasii care au trandavit au pierdut averea si au apus. Artistii care au lucrat o vreme si-au pierdut orice faima din cauza ca au cazut in vicii, unii intelectuali care nu au muncit sarguincios au fost intrecuti de altii, lucratorii nepriceputi si lenesi nu mai sunt chemati a doua zi la munca etc. Asadar, ca sa ne desavarsim pe noi si societatea in care traim, trebuie sa muncim neintrerupt. Un neam se ridica prin munca comuna a tuturor.

In incheiere o sa spun ca Mantuitorul inbarbateaza pe oameni sa creada si sa munceasca, dar sa lase ca bunul Dumnezeu sa rasplateasca fiecaruia dupa sfanta Lui dreptate. Puterea sufletului nu merge in acelasi pas cu cea a trupului. Ca aceasta nu slabeste niciodata, si mai ales ca, inaintea lui Dumnezeu, nu se masoara timpul cat este cineva credincios, ci puterea credintei, felul in care a lucrat.

Preot Nicolae Buzescu & Diacon Alexandru Popovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *