Dezvoltare personala

“Cei 7 ani de acasa” – dezvoltare personala

27 August 2020

credit photo: Diversified Brokerage Specialists

Generatia in care noi am fost crescuti a fost generatia “totul in viata se bazeaza pe un scop”. Parintii nostri ne-au spus “trebuie sa inveti, sa fii bun la scoala”…bifat. Apoi “trebuie sa faci o facultate ca sa ai un job bun” bifat. “Trebuie sa faci si un master ca sa fii si mai bun in domeniul tau”. Bifat. Apoi toata lumea “trebuie sa te casatoresti”, ai bifat. “Trebuie sa faci un copil-2” ai bifat. Si apoi bum. Pauza. Ai atins toate obiectivele “setate” de ceilalti, si de-abia acum te gandesti “dar acum mie ce imi place sa fac? Ce e de viata mea?” Si incepi de-abia atunci sa te dezlipesti, sa cauti sa te descoperi si sa te dezvolti emotional si spiritual. De aceea in viata NU trebuie sa setezi obiective, sa NU ai dorinte!

Din pacate foarte multe cupluri fac un copil ca si cum ar avea un “proiect” de realizat. L-am facut, il directionez, scot ce trebuie din el, il orientez unde trebuie sa profeseze, in ce grupuri de oameni sa umble, cum sa se comporte, etc. Te urci pe acel piedestal si directionezi, pedepsesti, ordoni pentru ca “TU” stii mai bine. Acela NU este copilul tau, este proiectul tau. Il incaci pe el cu ceea ce tu nu ai reusit, il formezi pe el cum tu ai fi vrut sa fie viata ta, dar nu realizezi esenta: VIATA LUI NU ESTE VIATA TA!!! Acest pret se va plati din pacate mai tarziu pentru ca incalci “regulile spirituale ale divinitatii”.

El are propria lui traiectorie, isi va forma propria lui personalitate, va avea talente diferite de ale tale, dorinte proprii, propriu de 10 ori pentru ca tu sa intelegi ca tu NU ii domini viata. TU i-o poti doar influenta in anumite forme pentru care el iti va multumi mai tarziu din tot sufletul si te va aprecia.

Ce trebuie voi ca parinti sa faceti? Sa fiti UN EXEMPLU pentru el. El trebuie sa se uite la tine si sa zica “eu vreau sa fiu ca tine mama, ca tine tata, voi sunteti exemplul meu”. Nu vorbesc carieristic, ci ca oameni! Creste-l in armonie, in iubire, fii prietenul lui si nu dusmanul. Fii alaturi de el cu sfaturi nu cu cerinte. Explica de ce NU crezi ca e bine sa faca aia. Cel mai important lucru pe care il vei observa este ca atunci cand copilul va simti ca tu ii esti cel mai bun prieten , va veni el automat la tine cu drag pentru sfaturi. Da-i libertate! Lasa-l sa exploreze ce este sanatos pentru el, daca il directionezi numai tu, cand el va zbura va ramane blocat. Nu va sti nimic despre viata, despre cariera, despre oamenii din jurul lui. Va trebui sa o ia de la zero si sa se gaseasca pe EL.

Cei mai importanti ani in viata copilului vostru sunt CEI 7 ANI DE ACASA. In acei ani el acumuleaza atat de multa informatie, se uita atent la gesturile tale, la comportamentul tau, la ce ii arati tu ca parinte si de multe ori ajunge sa fie oglinda ta. Sunt mamici care se intorc imediat la munca dupa ce nasc pentru ca “trebuie multi bani in casa sau sa nu piarda vreun post important”, sau mamici care se duc la munca in strainatate pentru a ii oferi copilului “conditii mai bune” insemnand haine scumpe, calculator, gadget-uri etc. Grava greseala. Acei ani sunt cei mai importanti pentru ca o MAMA care a ales sa faca acest pas sa se DEDICE copilului cat de mult se poate.

Opriti-va de multe ori si ganditi-va: “ce fel de parinti imi doream eu cand eram mica”? Departe de mine? Reci? Aglomerati in ritm si agitati? Sau tanjeai spre niste parinti care sa se joace cu tine, sa te iubeasca, sa te ocroteasca, sa fiti unul langa altul, sa fiti “cei mai buni prieteni”? Da, stiu ca timpurile sunt mai grele, si eu simt asta, rate la casa, rate pentru electrocasnice, rate pentru masina etc. Dar lasati astea in primii ani ai copilului vostru in “carca” barbatului mai mult. Voi sunteti MAME in primul rand acum. VOI! Lasati-l pe el sa tina greul perioada asta de inceput de cativa ani si apoi veti putea fi si voi implicate din nou. Limitati dorinta si setea de a cumpara multe, de a avea multe. Amintiti-va ce viata simpla duceati acum 20 ani, cand nu erau atatea in jur si era atat de frumos doar sa stai in curte si sa citesti o carte in pauzele de treaba de gospodarie. Sau bunica mea asculta muzica populara si mai atipea in pauza de dupa amiaza. Mergeam la o cafea la vecina si eu ma jucam cu nepoata dansei. Dati un ritm mai lent la viata si ganditi-va ca nu trebuie sa ii oferiti copilului vostru haine noi, jucarii de actualitate, gadget-uri scumpe, excursii in insule, ci AMINTIRI DE NEPRETUIT, clipe impreuna de joaca, strigate, dans in ploaie, desenat forme in nisip, dans in natura. Trasee pe munte, cantece, foc de tabara. NATURA. Macar 1 luna sau 2 adunate pe an, mergeti mult in natura. Rupeti-va de apartament, de oras aglomerat, si fugiti in natura. la Cort la mare sau la munte, la o pensiune intr-un cadru natural frumos. Inspirati aerul de acolo, nu mai cautati nimic decat natura, socializare pura si multa liniste sufleteasca! Asta sa le oferiti copiilor vostri! Clipe magice! Mamelor, fiti implicate in cresterea lor! Nu plecati de langa ei, le frangeti sufletul. Nu fiti reci “ca sa ii faceti puternici”, ii goliti pe interior. Au timp ei sa zboare si sa fie independenti, oferiti-le iubire, apreciere, formati-le o stima de sine ridicata si cresteti-i respectand valorile de baza ale vietii precum: bunatatea, smerenia, iubirea de aproape, iubire de credinta, de Dumnezeu. Nu le dati un gadget in mana sa vada violenta, sa se interiorizeze, sa se inchida si sa patrunda intr-o lume virtuala, greu de iesit din ea.

Consider ca un lucru extrem de important inainte de a face un copil este ca parintii sa fie BINE. Daca parintii stiu ce inseamna iubirea si impart o relatie fara “bagaje” stranse , fara reprosuri si fara compromisuri, atunci ei pot aduce un suflet in lume. Daca nu, din pacate acel copil va trebuie sa se incarce cu toate problemele lor. Parintii pot evolua si cand copilul e adus “accidental” sau realizeaza dupa ce il fac. Dar sa isi doreasca cu adevarat sa faca asta si copilul sa nu simta neconcordantele si sa simta doar iubirea pura dintre ei.

Ar mai fi multe de spus despre modul in care EU gandesc viata, dar o mai lasam si pe datile urmatoare! Astept feedback-ul vostru!

Pup, Oana!

  1. Ce sa zi?! NICI EU NU SUNT UN PĂRINTE MODEL. Mi-ar plăcea sa nu ma mai comport ca părinții mei, mai ales, în perioade critice.

    1. Si eu de aici am pornit in schimbarea mea si dezv mea personala, mi am dat seama ca aveam foarte multe “sechele” si “tipuri de comportament” preluate si am zis NU. NU asa. Nu am ajuns la perfectiune, nu sunt o mama perfecta dar consider ca ii dau fetei mele o alta abordare a educatiei fata de cum am primit o eu 🙂 Te pup, mi a fost dor de tine pe aici pe blogul meu 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *