Duminică frumoasă, dragi cititori! Bine ați revenit în colțișorul sufletului meu – Oana’s Corner!
Când m-am așezat să scriu
Bună ziua!! La datorie – să trăiți! Oana aici…vine să vă vorbească despre viața de zi cu zi – despre simplitate – despre oameni frumoși – despre recunoștință și iubire față de Dumnezeu! Dacă sunteți aici….vă mulțumesc, înseamnă că vă regăsiți în felul meu de a vedea viața și asta mă bucură! Welcome back!
Welcome february!!! Iată că ianuarie a zburat într-o clipită – cine mai simte cum trec zilele când ai atâtea de făcut, orele de pregătit lecții, orele de predare, weekend-ul pentru curățenia mai mare, mici ședințe de cumpărături și lecții din nou căci începe săptămâna și trebuie să fii pregătit! Sper ca luna februarie să vă aducă sănătate (suntem încă în lunile critice cu gripele și răcelile), succes în tot ceea ce întreprindeți și, ca de obicei, oamenii dragi aproape! Eu în februarie mi-aș dori….liniște, calm, no pressure, just the usual work dar fără presiuni suplimentare! Dar vorbim mai pe larg imediat, acum să-mi pun un pahar de Pepsi căci cafeluța s-a terminat la prepararea aluatului pentru cornuri cu gem / Nutella. Acum e la dospit o oră deci pot scrie în voie jumătate de articol!
Vremea care m-a însoțit
O săptămână cu câteva grade pe plus, cer închis, ploaie în majoritatea timpului și un soare timid pe ici pe colo! Nu-mi place, recunosc că prefer zilele însorite, dar acuși trece și februarie și iată, vine primăvara – o să înflorească din nou totul…și ne vom bucura din nou de peisaje vii, colorate, superbe! Nu m-aș supăra dacă ar mai da o rundă de zăpadă luna aceasta, o să-mi fie dor de ea, mi-a plăcut mult peisajul alb, am putut conduce în siguranță căci șoselele principale au fost curățate corespunzător, așadar….poate ne mai duci o rundă, february!
Unde mă găsesc acum
Ok, aș putea spune deși am avut o săptămână grea din punct de vedere al sănătății și orelor de predare până după apusul soarelui – când ai copilul răcit acasă, ești neliniștit. Te gândești că e singură, că nu mănâncă bine, că nu ia pastilele decât dacă ești lângă ea……iar tu….vii după 19 și ai prins-o doar privind-o dormind înainte să pleci sau cel mult i-ai făcut micul dejun. M-am rugat la Maica Domnului să nu facă o formă urâtă de otită…când mi-a zis marți că o doare urechea, m-am panicat (mai și plecam la muncă în momentul acela). A fost soțul la medicul de familie, a luat tratament și scutire pentru toată săptămâna. Slava lui Dumnezeu, este bine acum, de mâine o duc la școală. Lupt și eu în continuare cu sinuzita care m-a chinuit toată săptămâna și în continuare o face…nu prea fac față picăturile de nas, mai tot timpul mă simt nasol, nu dorm bine noaptea, dar nu mă plâng, oricând se poate mai rău, așadar – sunt pe picioare – merg la muncă, îmi fac treaba acasă – e OK!!
Pentru ce mulțumesc săptămâna aceasta
Mulțumesc pentru că nu s-a agravat starea de sănătate a amândurora, mulțumesc pentru faptul că am avut o săptămână productivă la muncă – sunt în perioada în care evaluez pronunțat elevii, dau teste, corectez, le dau proiecte, referate, evaluez, etc. Continui în același stil și săptămâna viitoare, de aceea ieri am stat mai toată ziua să-mi pregătesc primele ore de predare și evaluare din ea. Mai sunt câteva săptămâni (trei) și vine vacanța și asta mă încântă, am nevoie de o pauză, numai un profesor implicat știe câtă nevoie este de aceste mini vacanțe, pentru a putea reveni în forță după aceea!
Bucurii mărunte
Duminica trecută am ieșit cu Didi la o scurtă sesiune de shopping pe lângă casă și am cumpărat câteva lucrușoare, am intrat la Pepco și au adus colecția de Valentine s Day – căni, obiecte cu tematică, dar și cea de primăvară – Didi și-a luat un caiet nou, iar eu nu am rezistat când am mirosit o lumânare parfumată de la raft – miroase DIVIN!!!
Am luat și o vază nouă de la Jysk – aveau și ei reduceri și mi-au picat ochii pe ea – verde…cum să rezist??….
Ne-am jucat puțin am scos câteva poze de la Cewe din Auchan – nu am mai scos până acum – procesul durează cam mult, calitatea e ok-ish, dar prefer pozele imprimate la centru special foto!
Ieri însă, după ce am terminat sesiunea de pregătit lecții (de la 8 la 15), l-am luat pe soțior pe sus și am mers la Jumbo și Pepco. I-am dat o idee Diei pentru a mai lăsa gadget-urile și anume să facă un album cu formația ei preferată, Katseye și a încântat-o extrem de tare – am mers să cumpărăm un caiet A4 cu foi albe, diverse stickere, role de bandă adezivă colorată, etc. Aseară până ne-am culcat numai la acesta a lucrat, e suuper încântată! Eu am luat câteva lucrușoare necesare – un calculator de birou (pentru calculul punctajului la teste, să nu mai folosesc pc-ul/telul), un set de 18 creioane pentru că niciodată nu sunt suficiente (majoritatea elevilor la teste nu au cu ce scrie, uită să-și ia….și le dau eu creioane, sunt teste la conta și să nu-mi facă porcușori acolo, să lucreze în creion și să îl predea curat, nu cu ștersături, și am luat mai multe creioane de data aceasta ca să am destule, să nu mai fie nevoie să rămână unii fără).
Mi-au atras atenția însă standurile cu flori din Jumbo – nu am cuvinte să exprim cât de superbe erau – o multitudine de culori vii, frumoase, primăvăratice – am luat și eu un buchețel pentru vaza albă care rămăsese dezbrăcată 🙂
Pentru prima dată, am cumpărat câteva ceva de la standul lor cu make-up. Nu am mari așteptări la calitate, dar am zis să le încerc! Fardul de ochi este destul de pigmentat dar nu cred că va rezista pe pleoape toată ziua (dar e ok pentru că cele de la brand-uri nici nu se observă pe pleoape…), rujul este ok – se usucă după câteva ore, dar e rezistent la transfer, doar că trebuie să iau o nuanță un pic mai deschisă data viitoare, iar creionul de sprâncene este foarte ok!
Dar să vă povestesc acum despre cea mai mare încântare de săptămâna aceasta la capitolul achiziții / mici bucurii: mi-am luat o brățară inteligentă de pe Emag Fitness ESL Essential!
De mult timp îmi doream un ceas care să-mi măsoare pașii, somnul și altele, dar nu mă regăseam în design-ul lor – erau ba roz, negre, prea sport, etc. și tot amânam, dar luni când îmi realizam tracker-ul anual în agendă, am ajuns la pagina cu pași și somn și m-am gândit ia să văd ce a mai apărut la aceste gadget-uri și…din prima am nimerit această brățară – mi-a plăcut instant – în secunda doi, după ce am citit descrierea și recenziile pozitive ale doamnelor – am și comandat-o!
Mi-a sosit a doua zi și de atunci o port tot timpul! (o dau jos la duș, mi-e teamă să nu o stric, deși scrie că e rezistentă la apă). E foarte elegantă, chic, stă fixă, îmi place sistemul de prindere, chiar este pe gustul meu! Am instalat aplicația lor NX Wear și îmi redă acolo Heart rate, Blood oxygen, Heart rate variability, stress, female health (ciclul menstrual), sleep management (deep sleep este cam o oră și puțin pe noapte am observat, în rest light sleep), sport (stau groaznic la capitolul pași….de-abia aștept să se încălzească afară, vreau să ies la o tură de cartier zilnic, nu pot accepta faptul că nici 6000 de pași nu fac zilnic….în zilele cu 6-7 ore de predare la liceu ajung la 5000 și un pic dar tot sedentară rău sunt…). Mai are și alte funcții, dar pentru mine acestea sunt cele pe care le căutam – un accesoriu așadar foarte elegant, dar și util!!
S-au terminat și cornurile cu Nutella între timp, a făcut o pauză de la blog – am băgat tura a doua – cele cu gem!
Blănoșii mei
Bine, sănătoși, Tommy face pe 3 februarie șase ani de când este în sânul familiei noastre – feblețea mea – îl ador, toată ziua îl pup pe năsuc!!!
Rubrici pe scurt – jurnal săptămânal
Ce m-a obosit cel mai mult
→grija constantă pentru Diana bolnavă și zilele lungi de predare până după apus, pe fondul sinuzitei care nu mi-a dat pace
Ce m-a liniștit
→faptul că tratamentul a funcționat și că, Slavă lui Dumnezeu, amândouă suntem pe picioare și ne întoarcem încet la normal.
Ce am făcut pentru mine
→ mi-am oferit un moment simplu: să scriu pe blog, să mă bucur de o lumânare parfumată și de micile cumpărături care îmi aduc un strop de bine. A, și să nu uităm de agenda mea tracker pe care o ador, zilnic stau jumătate de oră să o completez înainte de a mă pregăti de somn și îmi dă o stare foarte bună, exact ce mi-am dorit!
Un adevăr pe care nu-l mai ocolesc
→ uneori sunt obosită până în oase, dar continui. Și e ok să recunosc asta fără vină.
Ce las aici
→ panica și gândurile negre din zilele în care mi-a fost teamă că se agravează răceala Dianei.
Ce iau cu mine
→ recunoștința că Dumnezeu ne-a păzit și că, chiar și în săptămâni grele, există lumină în lucrurile mici.
Unde am fost mai blândă cu mine
→ acceptând că nu pot face totul perfect când sunt și eu răcită, dar pot face suficient.
Ce mi-a adus bucurie pe neașteptate
→ entuziasmul Dianei pentru albumul Katseye și seara în care a uitat complet de gadget-uri, fiind atât de prinsă de creație.
Ce am evitat (și e ok)
→ să mă plâng prea mult. Am ales să merg înainte, cu credință și calm.
Ce mi-a lipsit
→ odihna adevărată și o respirație mai ușoară… la propriu, fără nas înfundat.
Ce vreau să fie mai ușor săptămâna viitoare
→ mai multă sănătate, mai puțină alergătură și, poate, o plimbare scurtă pentru pași și pentru suflet.
Un moment care mi-a încălzit inima
→buchețelul de flori luat din Jumbo, ca un semn mic că primăvara va veni!
Un moment în care mi-a fost dor de tata
→ mi-e dor de tata oricând… mai ales în serile obosite, când aș fi vrut să-mi spună că e bine și că sunt mândru de tine. Am avut o mică cădere emoțională, după acest cumul de anxietate cu răceala Diei joi seara…am constatat un adevăr ”crud” la muncă și nu mi-a fost ușor să îl diger, m-am gândit ce mi-ar spune tata în momentul acela și mi-a venit ”tu ai drumul tău, urmează-l, ce te poticnești acum în gânduri fără rost? Ce-ți pasă ce fac ceilalți sau cum se comportă față de tine? Tu ai un drum, gagico, urmează-l, mergi drept!!” și mi-am revenit, a doua zi eram mai bine!
Pașii de săptămâna viitoare și recunoștință pentru cea trecută
Azi pășesc în luna februarie cu recunoștință – luna ianuarie mi-a adus reușita de la inspecție, sunt mulțumită de elevii mei și relația noastră de la clasă, am avut și mici încercări și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am gândit înainte să acționez și cred că am luat cele mai bune decizii în anumite situații cheie cu elevii. Apoi, ne-am apucat de birou dar merge greu pentru că meșterul nostru are și job-ul în ture, de-abia aștept să termine pereții, e un praf de nedescris în casă și am obosit să văd sufrageria plină de mobilă aruncată alandala, încă puțin..sper la începutul săptămânii viitoare să dea cu lavabil, pe marți-miercuri. Apoi vom monta mobila nouă de la Ikea și atât deocamdată, nu mai vreau să investesc în casă, vreau să respir, nu mai pun presiune pe mine că trebuie să cumpăr multe și să fac multe într-un timp scurt. Se fac trei ani de când ne-am mutat la casă în curând și am reușit să facem destul de multe….eu mi-am dat un termen de 10 ani în care să o aduc la zi cu toate (pereți, mobilă, curte, gard, etc.). Sunt în grafic și nu vreau să mă grăbesc, anii zboară și vreau să mă bucur și de tinerețea mea, cât încă mai pot ”patrula” mult!
Mi-e dor să o văd și pe mama la mine în casă – să-și bea cafeaua, să se uite la televizor…m-am obișnuit cu ideea că la câteva săptămâni vine și doarme la noi un weekend, acum..parcă e casa goală, deseori mă gândesc că mi-aș dori să fie aici lângă noi! Să terminăm biroul și o aduc cu forța 😅
Mi-am amintit de un comentariu care mi-a plăcut foarte mult săptămâna trecută – apropo, mulțumesc din suflet celor care își rup din timp câteva minute să îmi lase câteva cuvinte scrise, dar și celor care apasă pe butonașul de like de după postare – ”Scrii foarte frumos și din suflet draga Oana, abia aștept postarea de duminica sa te citesc:) Ma bucura și îmi da senzație de normalitate și oameni ca și noi în jurul nostru:)” – Dragă Alina, îți mulțumesc din suflet pentru comentariu dar să știi că m-ai pus pe gânduri după ce l-am citit…mi-am dat seama și am reflectat asupra faptului că de mică, adolescentă mi-am dorit să am o viață simplă – nu mi-am dorit bogăție (nu mi-am dorit nici greutăți financiare, nu o să fiu ipocrită acum), dar mereu m-am văzut într-o viață simplă, modestă, cu accent pe familie, animăluțe, natură, lucruri simple și frumoase deținute, îmi place să muncesc cu sete, să realizez lucruri frumoase, uneori uit de mine, dar mă așez pentru că vârsta mi-a dat înțelepciune și știu cât contează să-ți găsești ritmul potrivit! Mereu mă bucur din lucruri mici, cum ar fi tracker-ul meu nou – unii ar râde cât de infantil este dar pentru mine e atât de împlinitor, ce contează? Faptul că am știut mereu să văd partea simplă din lucruri m-a ajutat să-mi păstrez sufletul cât se poate de curat într-o lume nebună, însetată de putere, avuții și răutate, invidie, faptul că Dumnezeu m-a readus lângă cele mai pure suflete din Univers – ale copiilor – îmi oferă din nou cea mai frumoasă meserie și împlinitoare – aș vrea să vezi ce magie avem noi când lucrăm, sau când mai glumim și destindem atmosfera – ce fericită sunt când mă caută unii dintre ei la orice oră fără jenă pentru că știu că nu mă supăr niciodată când e vorba de implicare în ce au de făcut, fie că e 22-23, doar să mă întrebe cum e bine pentru că ei vor să facă proiectul corect, vor să devină mai buni (chiar aseară am avut o conversație cu o elevă care mi-a scris că devine din ce în ce mai bună la realizarea proiectelor în Canva și e atât de fericită). Spune-mi, există ceva mai frumos?… Atunci simt că Dumnezeu mi-a lăsat și mie un dar atât de prețios și fac ce trebuie – duc misiunea Lui mai departe – sădesc iubire în sufletul oamenilor care o apreciază!
Așadar, dragilor, pot părea ”ciudată într-o lume nebună”, dar asta e lumea mea – simplă, ancorată în realitatea mea, rugându-ma zilnic la Dumnezeu pentru a nu ieși din parametrii, iar când o fac, ca orice om păcătos, Îl rog să mă ierte și să mă îndrepte!
Ne citim duminica viitoare, aici, în colțișorul meu de suflet. 
Dacă ai citit până la capăt, lasă-mi un gând în comentarii… mi-ar face tare mult bine să te simt aproape!