Duminică frumoasă, dragi cititori! Bine ați revenit în colțișorul sufletului meu – Oana’s Corner!
Când m-am așezat să scriu
Duminică, ora 17.45 – nu știu cum a trecut weekend-ul acesta pentru că tot timpul am făcut câte ceva, dar acum a venit și rândul postării mele săptămânale și vă mulțumesc că sunteți aici!
Vremea care m-a însoțit
Vreme schimbătoare, am avut și zile cu puțin soare, dar și multă ceață, ploi, vânt…în majoritatea timpului cer închis – simt și de-abia aștept sosirea primăverii, căldura, trezirea naturii la viață, sunt tare curioasă dacă îmi înflorește liliacul anul acesta!
Unde mă găsesc acum
Nu știu cum aș putea descrie starea mea căci am avut o săptămână cu un final neașteptat…dezamăgitor aș putea spune – așa că sunt în reculegere și recalibrare. E acea stare în care, după ce te supără ceva și suferi, rămâi într-o beție, neant și aștepți să vină iar acea energie bună, dar care va veni atunci când ești pregătită!
Relatări de săptămâna aceasta
A fost o săptămână cu bune și rele…suișuri și coborâșuri, dar în esență s-a terminat prost! Am pornit cu speranță spre consiliile care urmau pentru planificarea orelor pentru anul viitor școlar, am sperat la un rezultat pozitiv și când am crezut că îl am…a doua zi s-a întors totul la 180 și am pierdut! Da, am plâns, m-am ofticat…mi-am amintit cum învățam vara trecută cu foile ude de la lacrimile ce-mi inundau ochii de dorul lui tata…îmi amintesc efortul mental suprauman să rețin, să mă deconectez de la gânduri, frici, dar…am zis că este un drum și trebuie să merg drept, să lupt, să îmi croiesc pașii atent. Am luat examenul, am sperat că toate se vor aranja dar…. nu a fost să fie așa. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, vreau să trec de etapa aceasta a dezamăgirii din suflet și vreau să cred că toate se întâmplă cu un motiv – iar pe acesta îl voi afla peste ceva timp..așa cum se întâmplă mereu în viață!
Bucurii mărunte
Mici bucurii – buchetul cu lalele găsit pe birou la începutul săptămânii – lăsat de soțior. Încă le admir – s-au păstrat foarte bine – le place se pare biroul meu nou 😄
Ieri, de Valentine’s Day – sărbătoarea americanilor, împrumutată cu brio și de românași ca să nu rămână și ei mai prejos 😄 – am primit un charm nou pus într-o felicitare de la Florinel – așa ca să nu trebuiască să meargă ”machiat” la serviciu de luni încolo 😄 ! Glumesc, nu am făcut nimic special ieri, dar a vrut să îmi facă o bucurie și îi mulțumesc – e foarte frumos și l-am adăugat cu bucurie în șirul brățării mele!
Ieri am fost și la unghiuțe – s-a făcut luna și le-am făcut un lila – finuțe, frumușele – îmi plac mult! Ah, și mici pentru că trebuie să mă apuc de portofoliul pentru def și am o tonă de scris la calculator 😄
L-am visat și pe tata…e a treia oară când îl visez anul acesta…și vreau să vi-l povestesc pe acesta…eu niciodată nu îmi pot citi visele până nu trec printr-o experiență și atunci reușesc să le leg – joi am primit vestea bună că îmi ies orele dar ceva nu mă lăsa să mă bucur, nu știu de ce, mă bucuram, dar parcă ceva mă ținea strâns de stomac….și dimineața l-am visat pe tata…eram în sufragerie acasă la ai mei la bloc și vorbeam…și a venit el de pe fotoliul lui la mine și și-a pus obrazul lui drept pe obrazul meu stâng și i-am simțit acea căldură a pielii…nu țin minte exact ce mi-a zis…dar mesajul era că e aici lângă mine, că orice vine greu el este alături de mine…m-am trezit cu acea căldură pe care o simțeam atât de real…bineînțeles că mereu plâng după ce mă trezesc și mă izbesc de cruda realitate că el nu e aici …dar nu înțelegeam mesajul (credeam că mă felicită) dar de fapt..după ce am ajuns la liceu și m-a așteptat directorul cu vestea că s-a întors totul la 180…și am simțit acea lovitură în stomac…mi-am dat seama …că de fapt tata a vrut să fie alături de mine, știa cât o să mă doară …și a durut și încă doare…dar îmi voi reveni…trebuie! Iubesc viața și o accept așa cum este ea – cu bune, cu grele – ea merge înainte. Doar că energia și moralul se vor ridica treptat, deocamdată stau amorțită și am răbdare să-mi revin. Cine știe ce va mai urma….Vom vedea – cartea vieții are foarte multe file!
Am fost ieri la cimitir și am împărțit!
Rubrici pe scurt – jurnal săptămânal
Ce m-a obosit cel mai mult
→ emoția acestei săptămâni: speranța, așteptarea, lovitura primită pe neașteptate și toată lupta interioară de a rămâne în picioare când planurile s-au întors la 180°.
Ce m-a liniștit
→ liniștea micilor gesturi: florile de pe birou, unghiile făcute, lucrurile simple care m-au ținut ancorată când sufletul era în derivă.
Ce am făcut pentru mine
→ mi-am permis să simt: am plâns, m-am retras, am lăsat dezamăgirea să fie, fără să o grăbesc să treacă.
Un adevăr pe care nu-l mai ocolesc
→ uneori muncești, lupți și crezi… și totuși lucrurile nu ies. Și asta doare, dar nu înseamnă că drumul se oprește aici.
Ce las aici
→ așteptările care mi-au fost create și spulberate, frustrarea și întrebarea „de ce nu a ieșit?”.
Ce iau cu mine
→ convingerea că nimic din ce am făcut nu a fost în zadar și că sensul acestui moment îl voi înțelege mai târziu.
Unde am fost mai blândă cu mine
→ acceptând că acum sunt în reculegere și recalibrare, nu în forță și performanță.
Ce mi-a adus bucurie pe neașteptate
→ buchetul de lalele lăsat de soț, charm-ul primit de Valentine’s Day și grija lui tăcută de a-mi aduce un zâmbet.
Ce am evitat (și e ok)
→ să mă prefac că sunt bine și să grăbesc vindecarea unei dezamăgiri care încă doare.
Ce mi-a lipsit
→ soarele, atât afară, cât și înăuntru – într-o săptămână cu mult cer închis și cu sufletul greu.
Ce vreau să fie mai ușor săptămâna viitoare
→ să-mi recapăt treptat energia, să vină din nou moralul și să pot privi înainte cu mai multă liniște și încredere.
Mesajul primit – de la tata
→ „Sunt lângă tine. Chiar și atunci când doare, chiar și atunci când nu înțelegi încă. Nu ești singură în loviturile grele.”
Căldura obrazului lui a fost mai puternică decât orice explicație. A venit înainte de veste, ca o mână pe inimă, nu ca să mă felicite, ci ca să mă țină.
Închid săptămâna aceasta
→ cu liniște, chiar dacă nu cu răspunsuri. Las durerea să se așeze, nu o mai port încordată.
Aprind în mine o lumânare mică de răbdare și am încredere că ceea ce nu s-a legat acum se va lega când va fi timpul.
Pașii de săptămâna viitoare
Vacanța este aproape, ceea ce mă încântă pentru că am nevoie de ea, dar până acolo mai am o săptămână de evaluat elevii, iar sâmbătă se organizează la noi la liceu o conferință la care voi participa și eu – pentru prima dată voi susține un discurs – voi avea și câteva eleve de la clasa a XII-a și sper să iasă bine – nu am mai făcut asta până acum și am emoții dar sper să le gestionez cum trebuie – prin provocări evoluăm așa că trebuie să am încredere!
Astăzi am finalizat și Tracker-ul anual în sfârșit – acum arată exact așa cum mi l-am dorit, dar trebuie să îl aduc la zi la capitolul colorat căsuțe (cu ajutorul filelor vechi). După ce le copiez, o să fac un video și vi-l arăt! Poate ofer o idee și pentru alte persoane să se apuce de acest jurnal – pentru mine este terapie și bucurie în același timp și cine știe – poate vă va încânta și pe voi!
Vă doresc o săptămână cu spor – să aveți parte de sănătate, fericire, reușite profesionale și oamenii dragi aproape și căldură în suflete! Doamne ajută!!!
Ne citim duminica viitoare, aici, în colțișorul meu de suflet. 
Dacă ai citit până la capăt, lasă-mi un gând în comentarii… mi-ar face tare mult bine să te simt aproape! Și nu uita de like mai jos!
Mulțumesc!