Duminică binecuvântată, dragilor! Mă bucur să vă rescriu, vă mulțumesc pentru comentariile de la postarea trecută și de asemenea că sunteți aici!
Nu am apucat să postez duminica trecută pentru că a trebuit să-mi pregătesc lecțiile pentru luni și marți (sunt în perioada recapitulărilor și a testelor), iar sâmbătă am fost la o mică plimbare să le cumpăr finilor o icoană sfințită cu sfântul ales de către ei, și anume Sfântul Gheorghe! Am ales să merg la Mănăstirea Dervent, să iau și apă sfințită, să vizitez și Peștera Sf. Andrei și să fie o plimbare mai lungă, să admirăm copacii superb colorați de toamnă, să ne bucurăm de peisaj, de fugă!
Mănăstirea Peștera Sf. Andrei
Săptămâna aceasta însă..nu știu cum s-au aranjat planetele acestea în semnul meu zodiacal că mi-a mers invers 🙄..fel și fel de lucruri neprevăzute și nasoale că la un moment dat m-am oprit și mi-am zis – măi, ce se întâmplă?.. Salariu greșit (m-au încadrat greșit la unul din licee, am pierdut vreo 300 de lei), dosar de înscriere la examen respins de trei ori, a fost acceptat vineri la 15.45 (la 16 terminau programul). Infecție la măsea, am fost azi la stomatolog…Dia și ea cu probleme de sănătate. Măi să fie! Sper că se repoziționează săptămâna viitoare că nu-mi place, și-așa e o viață agitată cu multe de făcut, mai apare și câte o belea, două, trei 🥺.
EEEii dar cine are timp să se gândească la ele, când avem atâtea de făcut 🙂, săptămâna trecută a fost mai bine, am făcut și o schimbare de look – m-am tuns destul de scurt, de la cât de lung era părul, dar credeți-mă când vă spun că mi-a căzut o grămadă la nuntă, am impresia că nu mai am deloc păr în cap. Dar îmi place cum îmi stă și se spală mai ușor – la două zile dacă nu mă spăl pe cap zici că nu m-am mai spălat de o lună!
M-am răsfățat puțin weekend-ul trecut cu ceva shopping – am luat noile gloss-uri de la Essence (pentru mine și Didi), balsam de rufe de la Tesori, apa micelară pe care o folosesc mereu, fond de ten de la Catrice, primer și rujuri de la Maybelline!
Mi-am schimbat și modelul la unghiuțe – Autumn style! ….
Am revenit și la garderoba mea predominant maro – negru 🥰
Mishuca mea frumoasă și dragă care crește și se mărește !…
În rest…ce să vă mai spun…multă muncă, aștept vacanța să corectez teste și să fac planificări pe unități de învățare 🙃, căci nu știu când o să mă odihnesc și eu, am spus că las ritmul mai moale dar nu pot pentru că văd cum câștig elevii, cum îi atrag să învețe…O să vă spun dragilor, că, stau deseori și mă gândesc la generațiile acestea de elevi care vin, tot mai diferite pe an ce trece, încerc să îi înțeleg și totuși nu pot să renunț la anumite bariere de respect, nu pot să permit ce poate e ”normal” în ziua de azi, să-ți întoarcă vorba cu tupeu, sau să stea pe telefoane cu nonșalanță când predau în loc să scrie, sau să se machieze cu spor, etc. Îmi fac ”morala”, se uită strâmb, apoi continuăm lecția. Unii din clasă înțeleg ce spun când vorbesc despre bun simț, pentru că o văd în ochii lor, dar alții nu înțeleg, dar trebuie să-mi dau oful, nu mă pot abține. De acasă vine educația, dar dacă nu există, eu îmi fac datoria să spun ce mă deranjează și ce nu mai vreau să văd, iar mai departe este alegerea lor. Evit să le fac rău propriu-zis pentru că aștept să îi fac să înțeleagă cumva, am multă răbdare, deși pentru mine este foarte greu. Totuși am remarcat ceva săptămânile acestea – elevii pe care îi cert, în momentele acelea sunt extrem de neînțelegători și supărați pe mine și după o oră, două, îi simt cum mă plac, lucrează la ore, mă întreabă ce trebuie să facă la fișă, deci e un roller coaster permanent. Concluzia la care ajung mereu, indiferent de discuții este aceeași – Dumnezeu a pus în mine ceva ”special”, acel suflet pe care ei îl simt printre vorbe și atitudine și îi atrage. Le simt recunoștința față de faptul că muncesc mult pentru ore, mă dedic, printez foarte multe foi ca să lucrăm, cumva totul se transformă în respect ușor ușor, dar până ajungem acolo durează luni de chin pentru mine să explic, să ridic tonul, să să să. Uneori am impresia că nu mai pot, dar când îi văd cum trag apoi la ore, cum se ambiționează, mă topesc imediat, îmi dau seama că facem ceva special și mă cuprinde iar acel foc de recunoștință pentru meseria mea și îmi găsesc energia.
Cam atât pentru astăzi dragilor, mă duc să îmi pregătesc casa, vin mama, sora și nepoatele astăzi la mine, să facem un grătar și să stăm în familie, mi-e tare dor de atmosfera aceasta cozy, caldă, care mă încarcă și mă ajută să trec peste greutăți. Vă pup cu drag și să ne scriem mai sănătoși data viitoare! Nu uitați să vă bucurați de frumusețea toamnei, de copacii frumos colorați, de mirosul specific, acuși se scurtează ziua și se pregătește iarna să poposească pe la noi!
