Să iți educi copilul este poate cea mai complexă “sarcină” pe care o ai in această viață, orice părinte își dorește să ofere iubire, stabilitate copilului, pentru ca mai apoi sa creasca un adult echilibrat, stapan pe sine si iubitor. Cand spun stapan, ma refer la un adult care stie ce isi doreste de la viata, care stie sa se bucure de ea, si isi gaseste echilibrul mental si sentimental. Da, stiu, nu intotdeauna ne reuseste dar, atata timp cat este “setat” de mic sa caute frumosul, recunostinta, stie ce anume ii aduce acea stare de bine in suflet, sa o caute cat mai des si sa il salveze atunci cand este in greutati, iar la echilibru ma refer sa stie acel nivel intre a fi extenuat, depasit mental si psihic de job si sa aduca acea stare in sanul familiei, totul are o masura, trebuie sa gasesti echilibrul intre suflet si munca. Trebuie sa ii dai si sufletului ce are nevoie, dar bineinteles, trebuie sa si muncesti mult pentru a dobandi ceea ce iti propui sa ai.
Revenind la educatie, inca de cand sunt mici am considerat, dupa mintea mea, ca un fel de rutina si disciplina sunt extrem de importante pentru un copil in crestere. O ora rezonabila de culcare (nu ma refer la 20-21, dar nici sa lasi copilul sa se culce cand vrea el), o rutina in a isi face curat in camera, a respecta mesele (mic dejun, pranz, cina), dar si miscare cat mai mult, cat de des se poate. Alaturi de acestea, am considerat timpul petrecut in familie vital, mai ales in weekend cand iesim la pas, exploram paduri, dealuri, vizitam Manastiri, ne rugam, aprindem lumanari. Ii aratam frumusetea vietii prin cele mai importante lucruri pentru incarcarea sufletului, acele stari implinitoare atunci cand faci o rugaciune intr-o Biserica plina de Har, acel sentiment implinitor o va ajuta si pe ea mai tarziu. Pentru mine nu exista psiholog in viata mea, cand ma simt depasita, sau cand o am o intrebare care ma framanta, ma duc intr-o Biserica goala, ma rog, Il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa imi limpezesc mintea, sa gasesc calea si MEREU dar MEREU mi-a gasit solutia in ganduri atunci pe loc, am iesit din Biserica cu raspunsul la framantarea mea, si ma uit in spate cand plec si zic “multumesc, Doamne” cu ochii inlacrimati, pentru ca foarte putini oameni stiu energia care este acolo si ceea ce ti se da de SUS inapoi, mai presus decat oricine din jur.
Apoi, dupa Biserică sau credința în Dumnezeu isi poate gasi acel calm al sufletului dupa o saptamana aglomerata in NATURA! Acolo este aerul curat, bijuteriile lasate de Dumnezeu, adierea blanda a vantului, sunetul crengilor de copaci, pasarelele ciripind, verdele campiilor, albastrul marii, briza ei, depinde unde alegi sa mergi si sa te incarci! Sper sa aiba bucuria de a calatori, de a vizita si alte civilizatii, țări, pe langa ce ofera frumos tara noastra (avem o tara extraordinar de bogata). Sa isi dezvolte orizontul, sa exploreze si sa se dezvolte armonios vizitand si descoperind.
Pe langa acestea, incerc sa ii dezvolt copilului meu placerea de a citi, dar nu chiar orice carte, ci acelea cu un mesaj ce ar putea sa o ajute cu ceva dupa ce a terminat. Acum e perioada cartilor cu subinteles in dezvoltarea emotionala specifica varstei, sau a enciclopediilor de unde pot lua multe informatii de cultura generala.
Pentru mine scoala este importanta, si incerc sa o incurajez sa fie un copil constiincios. Nu pentru mine, sa ma laud eu cu realizarile ei, ci pentru EA, pentru ca isi va dezvolta creierul sa fie analitic, organizat, planificator si asta o va ajuta mai tarziu in viata. Problema principala a copiilor si adolescentilor in ziua de astazi am observat ca este “lipsa de curiozitate”. Ei sunt obisnuiti ca informatia cautata sa fie la un click distanta pe google, cautand o sursa valida, bineinteles, dar ei nu mai au acea curiozitate pe care o aveam noi. Multe informatii ni le luam din carti pe vremurile noastre si le aflam tarziu, dar ei au acces la ele inca de mici si asta le creaza o senzatie de “de ce trebuie sa invat eu asta, doar nu ma fac chimist, daca am nevoie de informatie o caut pe google si gasesc acolo reactia chimica si ce semnifica ea”. Adevarul este ca programa este foarte stufoasa si invechita la multe dintre discipline dar daca reusim sa le implementam cum sa invete schematic, logic si esentialul din fiecare materie cred ca este mai bine pentru ei! Dar scoala este foarte importanta, creierul este in dezvoltare, are nevoie de acaparare de informatii noi, de somn, disciplina si dezvoltare armonioasa.
Un punct cheie, cumva controlabil pana la un anumit nivel de catre parinti este ANTURAJUL. Ce anume gaseste interesant copilul in prietenii cu care sta? Ce ii aduce bun? Uita-te atent la ei! Daca sunt invidiosi, suparaciosi, alintati peste masura, “urasc scoala” cum spun ei, etc, inseamna ca in curand si copilul tau se va oglindi acestui comportament, pentru ca tine la acea persoana si incepe sa i se para ca acel comportament e “smecher si fain”. In schimb, daca tu ca parinte ii spui sa caute o persoana care sa o respecte, sa simta implinire cand se joaca, nu suparare, cand atmosfera este energica, vie, persoana stie sa imparta si sa respecte, atunci acea persoana are ceva frumos de oferit in viata ei. Isi poate imparti clipe frumoase cu ea. Asta am inceput eu sa ii explic Diei cam de ceva vreme, pentru ca vad ca usor usor incepe sa aiba capacitatea sa inteleaga. Ieri am citit in cartea prezentata pe blog in JS ca de la varsta de 9-10 ani incep sa simta nevoia sa se anexeze unei gasti, unui grup de copii cu interese comune si acolo incepi sa vezi daca ce ai explicat tu incepe sa se vada. Dar mai ales la adolescenta, acolo este cheia. Eu am fost atrasa mereu de fete cuminti, ca si mine, nu mi-a placut niciodata teribilismul, nu mi-au placut gastile care ieseau la bar si beau, fumau, era “smecherie”, am fost o singura data din curiozitate pentru ca imi placea de un baiat si cand am vazut ce se petrece acolo am zis PAS, nu l-am mai considerat interesant. Ieseam des pentru ca imi placea sa dansez, la discoteci, la onomastici, aveam muzica buna pe vremea noastra si era o placere sa te bucuri de serile acelea, dar mama ma invatase sa NU beau alcool, sa nu deschid doze de suc si sa servesc dupa un timp, asteptam pana nu mai puteam de sete, beam atunci o doza si gata, nu ma mai atingeam de ea, tin minte ca nu mi se parea deloc “interesant” cand fetele la Revelioane se sarutau cu “baietii smecheri” si deveneau si ele “smechere” si intrau in gasti. Mi se parea injositor la mintea mea de atunci si normal ca nici acum nu am alta parere. Asta este, asa am fost eu, si sper ca si fata mea sa semene cu aceasta gandire de viata, ca adolescenta nu inseamna teribilism, sa bei pana dai afara, sa fumezi, sa bei energizante, sa stai la colturi pe tiktok pana noaptea tarziu, ci adolescenta inseamna explorare, descoperire de noi pasiuni, discutii interesante, DIY, joculete, calatorii, o gasca cu anumit nivel de respect, de naivitate daca putem spune, aceste “prostute” care mai tarziu poate vor crea ceva frumos in jurul lor, sau vor crea si ele la randul lor oameni frumosi in jurul lor(gandindu-ma ca am ajuns o profesoara care incearca sa le arate elevilor si partea frumoasa a vietii, atat cat se poate, ca nu sunt parintele lor si nu am acest drept). Desigur, am avut si eu momentele mele de naivitate cand eram adolescenta, am trecut si eu prin dezamagiri, dar am avut o clepsidra mereu langa mine care imi indica timpul potrivit cand sa ma indepartez de pericol, de persoana, de situatie. Pentru ca Dumnezeu m-a protejat si mereu I-am multumit pentru asta!
Setarea obiectivelor in viata vine pas cu pas, de multe ori nu stim pana tarziu ce meserie ni se potriveste, putem incerca mai multe pana ajungem la acel sentiment de “asta vreau sa fac toata viata, ma implineste”, dar scoala are si ea rostul ei in crearea adultului de maine. Un elev care are si se straduieste sa aiba o medie peste 8 este un elev care are o pornire, o directie si cred ca este foarte important ca noi, parintii, sa alegem cum trebuie pentru copii de cele mai multe ori. Cand avem o diriginta nepotrivita, un liceu nepotrivit, de unde copilul nostru nu isi poate lua ceea ce ii este necesar in pornirea lui spre anii maturizarii 20si, sa schimbam, sa il mutam, sa il incurajam, sa il veghem.
Revin la anturaj. De multe ori NU putem controla dorintele copilului in a alege ceva anume pentru el intr-un anumit punct al vietii lui dar, de cele mai multe ori PUTEM. Cum? Prin setarea inca de mic a unei relatii SOLIDE parinte-copil, prin comunicare deschisa, intelegere, sustinere “daca patesti ceva imi spui si incercam sa gasim o solutie impreuna, dar trebuie sa intelegi ca tot ceea ce faci in viata are repercusiuni si nu o sa fie usor sa redresam, asa ca mai bine incerci sa eviti lucrurile care nu-ti aduc cinste si te pot aglomera in ganduri si durere mai tarziu”. Putem sa insinuam ca ceva nu este bine in viata lui la un moment dat, nu sa interzicem total (decat atunci cand cazul este grav). Un copil crescut in credinta, iubire fata de viata si Dumnezeu si cu o familie solida in general NU are o evolutie nefavorabila in adolescenta, ci doar acele fraze tipice “tu nu intelegi”, dar cei care nu au acesti piloni din pacate au. Au nevoie de psiholog atunci cand fundatia familiei nu este ok (un parinte este violent, necomunicativ, rigid etc), in multe cazuri este nevoie pentru ca in interior nu se poate gasi ceva stabil si atunci trebuie sa se intervina din exterior (vad astfel de cazuri in jurul meu multe din pacate). Dar vad si cazuri reusite, unde parintii au asternut aceste limite sanatoase copiilor, le-au oferit si suport moral, financiar (in limite, nu tot ce isi doresc, sa invete banul muncit, trudit de tine ca parinte, si apoi mai tarziu de catre el, dau un exemplu – ce inveti tu copilul sau adolescentul tau daca ii cumperi un telefon de 5000 lei, ca sa fie in randul gastii la avutii, cand tu nu ai da atatia bani sa iti cumperi tu pentru tine ceva atat de costisitor – ce lectie i-ai dat? ca banii tai munciti nu valoreaza nimic, doar linistea copilului in a-si demonstra ca orice i se cuvine va avea cumva, va “pacali”el pe cineva sa cedeze – dar gandeste-te, cand va fi adult si isi va da seama ca partenerul nu o mai iubeste, cum va gestiona furia si neputint?, sau daca va avea o perioada in care traverseaza probleme financiare si nu poate avea tot ce isi doreste etc, ce va face? Cum isi va rezolva frustrarea interioara?. Asta pe partea psihologica, interna, iar mental, nu va avea niciodata capacitatea de a-si imparti banii sa nu fie risipiti, sa creeze ceva, sa construiasca, sa mentina, sa creeze o stare de spirit buna in casa cu armonie, ca sa aiba continuitate la bani). Revin, acesti parinti care au creat o fundatie sanatoasa copilului, cu intelegere, sustinere, dar limite, cu educatie, verificarea anturajului. Cati parinti mai stau de vorba cu copilul/adolescentul in ziua de azi pana seara tarziu despre viata, oameni, intamplari? Cati parinti isi duc copiii in natura si stau si admira rasarituri, apusuri, alearga liberi pe malul marii, citesc o carte impreuna? Sau o drumetie in padure, pe carari de munte? Sau la muzee, acvarii, gradini botanice, zoologice, la noi sau in alte tari? Acestea toate creaza adultul de maine!
Mai am inca multe de explorat ca mama, si cu siguranta nu le stiu pe toate si nu vreau sa trasez asta prin articolul meu de astazi. Am prezentat ce am dobandit eu de-a lungul anilor studiind tipologii de caractere in jurul meu, citind, rugandu-ma, provenind dintr-o familie sanatoasa dar cu multe probleme totodata, din care am reusit sa imi trag anumite invataminte, incercand acum sa dau ceva mai bun mai departe copilului meu, dupa cunostintele si intelepciunea mea. Nu sunt un om perfect, nimeni nu este si niciodata nu vom atinge perfectiunea, Dumnezeu stie ca suntem pacatosi dar ne da ingaduinta Lui sa avem iertare, lectii, invataminte, evolutie.
Din articolul de astazi am vrut sa cititi si sa reflectati ce puteti schimba acum pentru copilul sau adolescentul vostru, din situatia voastra, pentru a fi mai bine maine. Si nu prin gandirea mea ci prin busola voastra de parinti! Dar totusi sunt curioasa…..care sunt pilonii vostri in educatia copiilor vostri? Ce ati face diferit fata de ce am expus eu mai sus?
Pana data viitoare…Va pup!!
Oana
*Textul nu poate fi redistribuit fara acordul meu sau tagg-uirea paginii mele! Multumesc!