Duminică binecuvântată, dragi cititori! Iată că ne așezăm la o cafea împreună într-o zi friguroasă și ploioasă de sfârșit de toamnă! Ieri a fost în sfârșit o zi mai plăcută, cu soare și am ieșit un pic la City Mall în familie, am mâncat la Mc și am făcut câteva cumpărături, așa de intrarea salariului în conturi 😆! Vineri am lucrat la lecțiile pentru săptămâna viitoare toată ziua, peste 12 ore, apoi ieri am mai lucrat pentru jumătate de zi, așa că mi-am luat liber să mă odihnesc în sfârșit după-amiaza de ieri plus ziua de azi, pe care am de gând s-o petrec scriind postarea de pe blog, apoi făcând niște diamante pentru că nu am mai făcut demult…apoi…să vedem…relax!
Luna Noiembrie mi se pare o lună foarte ciudățică, aglomerată și cu multe suișuri și coborâșuri – acum mă enervez, acum am o stare de bine..acum am un motiv de bucurie..acum mă ”atacă” un om cu răutatea lui … dar sunt ok, am un echilibru emoțional și îmi place asta – sunt mult mai bine decât în primele luni din anul școlar, în care am fost foarte dărâmată, de-abia mi-am găsit ritmul emoțional – acum sunt ok….vulnerabilă…. dar puternică! Este și normal să fiu vulnerabilă, plâng des după tata…dar îmi și șterg cât de repede pot lacrimile pentru a nu sta mult în starea aceea, încerc să îmi păstrez un echilibru pentru a nu pica unde nu trebuie! Ieri dimineață l-am visat și am avut pentru prima dată după atâtea luni un vis calm, liniștit…era la el în fotoliu unde stătea mai mereu, se uita la televizor…și eu m-am așezat lângă el, pe jos, lângă fotoliul lui…și am vorbit niște lucruri care mă frământau pe mine în viața reală..mi-a răspuns la ele…apoi începeam să plâng și m-a întrebat de ce…și i-am zis ”mi-e tare dor de tine, tată!” s-a uitat ștrengărește așa la mine și a întrebat ”da?”…și i-am zis ”Da, tată!!..”…și cum stăteam eu cu palmele într-ale lui…a luat o mână și a început să mă mângâie pe degetele…și am simțit acea mângâiere până visul s-a absorbit în realitate…a fost așa o senzație…să ies din vis spre realitate în acea mângâiere care se simțea din ce în ce mai puțin….E foarte greu să gestionezi apoi golul acela care se simte când realizezi că în realitate nu o să mai poți simți niciodată acea apropiere fizică….să vezi acel zâmbet…încerc mereu să mi aduc aminte vocea lui..nu vreau să pierd, sunt disperată să nu pierd timbrul vocii lui când spunea ”ce faci, gagico?” vorba lui specifică…vreau s-o aud mereu în cap. Acum a mai rămas doar dor…dor și iar dor…
La liceu a fost o săptămână obișnuită, aglomerată, îmi priește faptul că stau mai multe ore în laborator anul acesta, și evident și pauzele… și mi-e mai bine ca să nu mai aud tot felul de discuții din cancelarie…nu mai am răbdare să le aud ..vreau să stau în bula mea cât se poate și să-mi fac treaba…și-așa e din ce în ce mai greu cu elevii din clasele mai mici (în cazul meu a 9a) – sunt foarte agitați, nu mai au limite de bun simț majoritatea, și în loc să-ți prestezi ora pentru care ai muncit s-o pregătești cu orele, stai și faci morală, educație și încerci să-i scoți din starea de amorțeală și dezinteres total. Majoritatea elevilor învață în ziua de azi pentru că îi pedepsesc părinții dacă primesc note mici, interesul lor este extrem de scăzut, aproape inexistent. Cu cei mari ai mai multă priză pentru că conștientizează cât suflet pui în munca ta, câte le pregătești (prezentări cu partea teoretică – pentru că nu au manuale la Turism și alimentație, fișe de lucru, activități, fișe de evaluări, joculețe precum Kahoot, etc) și atunci participă în proporție mai mare față de cei mai mici. Dar…e greu. E foarte greu pentru că scade interesul din ce în ce mai mult și noi ne scurgem de oboseală și dorință să îi atragem și să îi ținem în acea stare de minim interes! Nu știu încotro se îndreaptă învățământul românesc, ce e drept NU ne ajută nici ministrul absolut deloc, am impresia că va strica ușor ușor tot ce a mai rămas..dar…fac această meserie cu pasiune…oboseala fizică și psihică sunt foarte mari, dar cât pot, o voi ține în același ritm cu sete de muncă și dorință de a oferi ceva sper eu valoros pentru elevii mei!
S-a răcit destul de serios săptămâna asta, uneori m-am îmbrăcat mai subțire decât trebuia, dar m-am rugat să nu răcesc, iau un complex de vitamine și minerale constant și sper să fie bine! Vreau neapărat să mă vaccinez antigripal, tura asta mai devreme, sper în Decembrie – ca să am imunitate din ianuarie încolo când va fi prăpăd cu gripele!
A fost Black Friday – mă întrebau elevii dacă urmăresc ceva în mod deosebit și le-am zis că nu, dar iată că după mi-a intrat salariul ieri mi-am adus aminte că am nevoie de una-alta 😄 și mi-ar prinde bine niște reduceri (de ce nu?) și mi-am făcut două comenzi – una la Notino (mi-am luat rujurile pe care le folosesc zilnic și o parte mi s-au terminat sau sunt pe terminate, la fel si mascara -cele două pe care le folosesc) și alta la Bookzone (mi-am luat o carte de metodică pentru DEF, să încep să citesc în vacanța de sărbători, plus alte două pe care mi le doream apărute recent – o să vi le arăt în postarea următoare, să le fac și poză)
Se apropie iarna și sărbătorile și începe să doară gândul că tata nu o să mai fie cu noi la masă…și va fi primul Revelion din viața mea în care el nu va mai fi în capul mesei acasă la ai mei – an de an mergeam cu sora mea la ei să vedem artificiile și să mâncăm, mama umplând masa de bunătăți gătite de ea – Revelionul rămăsese singura ocazie în care noi chiar nu ratam să mergem la ai mei să fim cu toții la masă! De sărbători veneau la mine în ultimii ani și evident că o s-o iau pe mama la mine zilele acelea…dar…durerea va fi mare…de ce oare trebuie să fie atât de dureros? De ce oare trebuie să ne pierdem oamenii dragi?…..
Cam atât pentru săptămâna aceasta, dragilor, sper că sunteți bine, sănătoși, cu bune, cu rele, viața merge înainte, niciodată înapoi….priviți cerul și rugați-vă la Dumnezeu pentru putere, fiți recunoscători și trăiți-vă viața cât puteți mai bine!
Vă pup cu drag!
Doamne ajută!
Ce frumos povestesti…
Eu zic sa te uiti mai des in oglinda pentru ca am impresia ca il vei regasi pe tatal tau acolo…. iar in inima ta va fi mereu….
Un final de toamna cu liniste sufleteasca iti doresc!
Ce mesaj superb…..nu am cuvinte sa descriu cand l-am citit si mi s-a si imprimat in suflet si in gand….Multumesc! Final de toamna superb si tie, Corina!!