Jurnal Onycesc 23/07

Bună ziua, dragi cititori! Mă bucur să vă scriu din nou, vă mulțumesc că sunteți aici alături de mine în această blogosferă și sper să fim împreună mult timp de acum încolo! 😍

Ultima dată vă spuneam că lucrez pentru mama la un tablou cu pictură pe numere, cât este ea la munte. Ei bine, am reușit să-l termin în timp ”eroic” și arată super fain! Sper să o bucure, să îi dau un dram de fericire, căci îi este tare greu fără tata și știu că nimic nu-i poate acoperi durerea și lipsa dar, așa cum i-am spus și ei..trebuie săgeți de bucurie să vină cât mai des către ea pentru a nu sta permanent în acea stare de ”gol” sufletesc. I-am cumpărat și un HDD extern și mi-am dedicat mult timp ca să îi copiez pe el poze cu familia (concediile lor în poze și colaje video realizate de mine, poze de la toate întâlnirile noastre – fie la restaurant – știți că îmi plăcea să îi scot la Golful Pescarilor…sau sărbători petrecute împreună Crăciun, Paște – mereu am ținut să fim împreună cât se poate și să ne bucurăm de familia întregită). Iată că atunci când treci printr-o lipsă atât de dureroasă și profundă, rămân acestea – amintirile prețioase și vii în sufletul nostru! Așadar, mâine când o să mă văd cu ea o să-i dau și tabloul și HDD-ul și o să îi aduc o mică bucurie – așa cum îmi place mie – să dăruiesc!

Pe lângă aceste activități, care mi-au luat ceva timp, am mai și ieșit la o mică plimbare pe ici pe colo..dar până să vă povestesc, totuși hai să vă dau vestea cea buna și cea mai importantă – ieri s-au afișat rezultatele la titularizare…și da, AM REUȘIT să iau o nota bună, așa cum speram…Dumnezeu m-a ajutat, a fost alături de mine ca întotdeauna și am învins! Ce am învins? Păi..stările grele din suflet…în primul rând, uitându-mă acum retrospectiv…îmi amintesc când m-am apucat de conspecte cum plângeam pe foi și le udam…trecuse puțin timp de când îl pierdusem pe tata și încercam să împart nevoia și ambiția de a face treaba bună cu durerea de nemărginit pe care o simțeam…apoi, când m-am apucat de învățat, de la atâta plâns și pierdut minerale, ceva kg (vreo 6), nu putea capul să se concentreze…nu reușeam să învăț deloc…era totul blocat…am început să iau Bilomag forte de ceva vreme și ușor ușor mi-am deblocat mintea și am dat înainte…Ce am încercat să fac pentru a reuși a fost să reduc reprizele de plâns, să fie mai scurte pentru a nu persista durerile de cap pentru că nu mai puteam să rețin un volum atât de mare de informații. Vă spun cu mâna pe inimă – examenul de titularizare este un examen extrem de GREU, trebuie foarte mult timp dedicat (eu învățam spre final de dimineață până seară), multe cărți citite, eu sunt adepta care nu învață după schemele altora așa că am ajuns să conspectez de 3-4 ori (nici nu mai știu) materia..mai succint..mai schematic..este volum foarte MARE de informații, nu ai cum sa reții atât de multă materie și s-o stăpânești foarte bine, așa că m-am rugat foarte mult pentru o șansă la subiecte, să fie măcar accesibile, să se pupe cât de cât și cu partea din materie pe care o stăpâneam foarte bine. Și Dumnezeu m-a ajutat, mi-a ascultat rugile. Au fost subiecte accesibile pentru mine, un om care a învățat de a rupt, nu s-a dus la plesneală. Insist pe faptul că toată lumea a spus la toate disciplinele că trebuie minim 5-6 ore pentru a face o lucrare așa cum ne-am dori, 4 ore nu sunt suficiente. Eu la metodica am trecut mai repede decât îmi doream și știți că am ieșit cu nod în gât, știam că aia mă va trage în jos și mă ofticam!… Dar…toate au dus la o notă la scris de 8.30…o notă frumușică, împlinitoare și cu bucurie vă spun că am plâns și am tremurat de emoție ieri când am citit-o! Soțul m-a îmbrățișat și mi-a zis că știa că voi reuși , iar Didi era și ea tare emoționată și fericită! Au fost 80 de candidați cu rezultate pe disciplina mea în toată țara și sunt a 4-a notă pe țară, cea mai mare notă fiind de 8.85. O să am media cu inspecția de 8,72 și sunt foarte mulțumită de rezultat, mă bucur că am știut să mă reglez, să mă așez la studiu, să parcurg materia de mai multe ori, să fac scheme multe, să mă focusez și să dau tot ce pot. Acum…cu un ochi râd cu unul plâng din păcate, pentru că în primul rând NU sunt posturi titularizabile la mine în județ. Aveam o șansă aici unde predau de doi ani dar…. dacă se mărește norma, iată că nu o să mai am catedră întreagă …și șansele au scăzut considerabil…dar…ceva îmi spune să am încredere, că lucrurile merg spre ceva, am un drum și am parcurs o parte, trebuie să am încredere că Dumnezeu va aranja și restul ușor ușor, să aștept, să am răbdare!  Cu RĂBDARE treci munții, nu? 🙂

Să revenim la activitățile de săptămâna care a trecut de la ultima postare! Duminică de Sf Ilie mi-am dorit foarte mult să mergem la o Mănăstire, mi-era foarte dor să intru în Biserică, să mă rog, să mulțumesc, să aprind lumânări! Perioada de dinainte de examen nu am mai avut timp să merg și simțeam că trecuse o eternitate! Am ales să mergem la Măn. Sf Andrei și a fost o plimbare frumoasă, trafic puțin, chiar a fost plăcut și relaxant! Am vizitat peștera, ne-am rugat în biserică, apoi am mers la păsări și bineînțeles la izvor!

Luni am mers și la plajă, chiar dacă eu nu am putut face o baie în mare, m-am bucurat să îi văd pe ai mei fericiți, bucurându-se de valurile mari și apa caldă! Dia a stat ore bune în apă și s-a jucat, a înotat! Eu am răsfoit câteva cărți și m-am relaxat, încercând să nu o iau razna gândindu-mă în continuu la rezultatele examenului care urmau a doua zi….

Ca să mențin tradiția cu Chatgpt și fotografiile realizate de el, i-am mai dat un task funny și anume să ne realizeze o caricatură cu noi trei de la ziua Diei din luna mai și a ieșit..haioasă tareeee, ce am mai râs!!! V-o las mai jos să vă amuzați și voi…și cine știe poate că dau o idee să incercați și voi!

După plaja de luni ne-am întâlnit cu prietenii noștri cei mai buni, amicul meu bun Iulian a făcut frumoasa vârstă de 40 de ani, îi urez pe această cale un călduros LA MULȚI ANI, să îi dea Dumnezeu sănătate, fericire, bucurii, înțelepciune, să îi binecuvânteze familia frumoasă și să trăiască mulți mulți ani împreună, să se bucure de viață și frumos! Îi scriu din suflet această urare, mai ales că știu că îmi citește mereu postările pe blog ȘI ÎI MULȚUMESC PENTRU ASTA! Chiar dacă nu cred că i-am zis-o vreodată, apreciez foarte mult acest gest, de a-mi citi postările cu plăcere, puțini oameni mai sunt prieteni adevărați în ziua de azi și te și susțin, el este unul dintre aceștia, ne cunoaștem de peste 20 de ani și povestea continuă într-o frumoasă și trainică prietenie!! Am mers la plimbare la ceas de seară și vreau să vă arăt ce frumos arată Cazino-ul noaptea, luminat de razele timide ale lunii!

La capitolul cooking am făcut din nou cornuri cu ciocolată și gem de data aceasta, am vrut neapărat să împart și la vecini pentru tata și au avut succes, s-au mâncat imediat!! ☺️

Să vă pun și câteva poze cu blănoșii mei dulci și frumoși!!! Ares, Tom și senioara Bella!! AAA, Ares a făcut un an sâmbătă, să îi urăm la mulți aaaannniii, iubitul mamei, frumos și jucăuș! E un zăpăcit mare, nu prea reușesc să dorm nopțile astea din cauza lui…dar, ce să-i faci – e un copil mare și frumos! 😍😍

Am avut și o mică reflecție asupra vieții și a faptelor unor oameni din viața mea, am avut inspirație să scriu în jurnalul meu și aș vrea să împărtășesc cu voi acele gânduri, poate ajută sufletului cuiva când le va citi….

”In viata nu este doar despre a lua de la cineva confort, atenție, bucurie ci si de a da. Te gândești la impactul pe care îl ai asupra unei persoane si daca tu știi ca i ai face bine acelui om, iti deschizi sufletul si oferi. Acest lucru iti va aduce ție înzecit atunci cand Dumnezeu va considera. Nu spun sa te duci unde nu esti dorit, unde nu te simți bine si esti jignit, ci acolo unde acel om are nevoie de tine, tu esti un sprijin si ghid si poți face un bine doar prin simpla ta prezenta. De multe ori ajungi in viata sa simți ca nu e in regula sa oferi celor care nu apreciaza dar iti dai seama ca tu te ai încărcat pozitiv din acele acte de bunătate, ai fost un om bun care dăruind ti ai crescut calitatea vieții si a sufletului si asta este suficient. Ce ne facem insa cu oamenii care te exploatează si iau ce au nevoie de la tine zâmbind dar de fapt in spate te invidiază, te vad rau dar păstrează aparente ca sa beneficieze de bunătatea sufletului tau si energia buna cu care ii încarci atunci cand au nevoie? Pai e simplu desi pare greu si dureros de multe ori. Dumnezeu ti-i scoate din viata exact atunci cand nu te mai merita. Brusc iti ies din viata si nu știi ce s a întâmplat, de ce s a întâmplat asa, cine ce a greșit, de ce trebuie sa fii din nou dezamăgit si neînțeles? Daca esti un om care a trecut prin ceva experienta de viață si ai înțelepciunea sa diseci raul de bine atunci cand dezamăgirea aceasta vine asupra ta, atunci vei zambi spre icoane și vei înțelege ca acolo se întâmpla o nedreptate si a venit timpul ca Dumnezeu sa rupa acel lanț de inselatorie mascata. Realizezi ca Dumnezeu a hotărât sa puna scutul si sa iti creeze aura de iubire si proiecție cu care te învăluie in dragostea Lui fata de tine. Atunci nu va fi mai presus orgoliul tau si mândria si setea tăcută de răzbunare care oricum nu se va materializa pentru ca nu esti construit pentru asa ceva… Ci va prima in primul rand, da, durerea si suferința ca tu ai dat ceva frumos spre acel om, te ai implicat, ai oferit sprijin necondiționat, dar dupa o mica perioada de tranziție emotionala..te vei detasa, vei spune mulțumesc pentru inca o lectie, te vei gandi  – ce am eu de învățat din asta? La ce tb sa fiu mai atenta in viitor? Unde a fost greseala mea, unde s a clatinat podul?. Răspunsurile îți vor fi cuget pentru viitoarele relatii, oameni noi care vor pasi in viata ta si atunci vei fi altfel pregătit. Lasi in spate regrete, orgolii, amintiri, inchizi usa, pui lacatel si ramai doar la stadiul de bun simt si anume un “buna ziua, frumoasa vreme este astăzi!”. In rest… Dumnezeu cu mila este o vorba sau… Il lasi in plata Domnului. Nu mai este treaba ta.”

Planuri pe termen scurt, până data viitoare când vă scriu – aș vrea să mă apuc de un nou tablou cu diamante, am două comandate de pe Shein de care nu m-am apucat încă. Diseră mergem la tataie să îi cântăm la mulți ani (tatăl soțului), apoi ușor ușor ne pregătim pentru duminică, atunci când vom pleca la munte pentru câteva zile, precum vă spuneam data trecută. Mă cam tem că va ploua după prognozele curente, dar…sper să fie ploi sporadice și să ne putem bucura și de soare, să ne bucurăm de un traseu pe munte, vizite la Mănăstiri și plimbări prin stațiune la pas! Ah, ieri ne-a prins o ploaie torențială în Eforie Nord și a fost tare haios!! Ne-am ascuns sub copac, dar la cât de tare ploua în curând ne-am lăsat păgubași și am pornit la pas spre mașină, Diana era în extaz, îi plăcea la nebunie, eu și soțul zâmbeam , am ajuns ciuciulete la mașină, ca niște oi plouate 😂. A fost amuzant și fain în același timp, ne bucurăm de tot ce ne oferă Dumnezeu, zâmbim, atâta timp cât nu e vreo furtună care distruge, atunci mă doare sufletul și se instalează și frica! Să dea Domnul să fim feriți de acestea în miniconcediul care e pe vine!

Așadar, dragilor, vă mulțumesc din suflet că ați stat până aici să îmi parcurgeți postarea! Vă urez o săptămână frumoasă, cu rod și cu oamenii dragi aproape, cu liniște sufletească! Eu voi încerca să mă detașez ușor ușor de teama și necunoscutele cu postul pentru anul următor, o să mă rog să aibă grijă Dumnezeu, așa cum a avut mereu, iar voi să faceți la fel…oricât de multe frământări aveți, puneți-vă baza în El și rostiți multe rugăciuni și dați Slavă!

Vă pup cu drag!!! În încheiere, vreau să pun câteva poze cu tata…lui îi plăcea tare mult la munte, se bucura de trasee, pădure, ape curgătoare, aventură, priveliște…Tati, o să mă gândesc la tine și o să-ți aduc mulțumiri pentru că mi-ai pasat setea aceasta de natură și bucurie!