Astăzi este…
Sambata, 27 Ianuarie 2024
Buna, dragi cititori! Iata-ne ajunsi si la ultimul weekend din luna Ianuarie, o luna relativ linistita pentru mine, am avut doua saptamani mai lejere decat de obicei pentru ca am avut o parte din elevi in practica, dar din februarie o sa ma aglomerez mai tare! O luna cu putina zapada, cu frig dar soare in suflete!

Afară…
Am avut parte de putina zapada la mare luna aceasta, a fost frumos sa o privim, sa o atingem, imi aduc aminte una dintre zilele saptamanii trecute cand zici ca eram intr-un basm cand conduceam spre Dia sa o iau de la scoala. Mi-a parut rau ca nu puteam filma (conduceam), dar m-am simtit ca intr-o poveste, totul era inghetat, garduri, copaci, acoperisuri acoperite de nea, absolut superb! Dar o singura zi, caci temperaturile au crescut imediat si urmatoarea zi nu se mai vedea centrimetru de zapada afara! Nu ma plang tare, caci nu vreau sa sofez pe gheata cu teama (fac naveta, si o fac seara mai ales), dar atat cat s-a putut m-am bucurat de peisaj! Vad ca de saptamana viitoare se mai incalzeste putin, deci Februarie va debuta cu o temperatura pozitiva!
Intr-una din zile, am luat-o spre liceu pe faleza si am oprit sa fac cateva poze, soarele isi facea loc printre nori la 7 30 dimineata si isi reflecta razele pe mare si mi s-a parut un tablou BESTIAL! Daca mai aveam 10minute disponibile si nu trebuia sa ajung la simulare repede, stateam acolo sa ma bucur de acea minunatie Cereasca mai mult timp!

Mă gândesc…
Zilele acestea m-a pus ceva pe ganduri si vreau sa va povestesc si voua despre asta! De anul trecut, sau doi ani (nu mai stiu exact) ma tot gandesc sa mai reduc numarul de postari de pe Facebook, de pe profilul meu, si am tot sters din ele, le-am pus in arhiva, am lasat in mare cele din calatorii pentru ca acolo exista o inspiratie pentru alte persoane (vad locuri interesante, trasee pe munte, cazari etc) si daca pot fi de ajutor, la las cu drag, in schimb partea de “day to day stuff” a ajuns mai mult in story-uri, in ideea ca raman acolo doar 24h si apoi nu mai are nimeni acces la ele (sper). Saptamana aceasta, in zilele cand imi vizitam blogurile de suflet sa le citesc noutatile am ramas uimita sa vad ca cel putin 2 dintre ele au ajuns sa fie restrictionate, cu acces doar pentru useri inregistrati. M-a pus pe ganduri asta, mai ales ca la unul dintre ele nici nu am contact cu persoana respectiva. La celalalt, am cerut invitatie intre timp, un blog foarte drag pentru mine. Dar….mi-am adus aminte de faptul ca aveam deseori ganduri despre “cat de mult afisez din viata mea out there”, sa vada oricine, oricum, oriunde. Mai ales ca sunt persoane care citesc jurnalele mele, care nu s-ar “obosi” sa imi scrie un “ce faci, esti ok?” dar prefera sa urmareasca pe ascuns. Aici vorbesc despre persoane indoielnice, caci cele dragi cu care nu ai timp sa vorbesti deseori, gasesc placere sa imi urmareasca postarile, pentru ca asa se asigura ca suntem ok, si le multumesc ca au interesul macar si asa. Stiu ca viata este foarte aglomerata si incarcata acum si nu mai stie lumea sa se caute, multe relatii se pierd in neant datorita lipsei autenticitatii si asta este crudul adevar.
Ca o concluzie la tot ce am scris mai sus, am gasit modalitatea de a-mi restrictiona partea de Jurnal pe site si o voi face incepand cu luna Februarie. Restul de content ramane public, pentru ca sunt inca destul de cautate postarile cu retete (chiar de curand mi-a multumit o doamna pentru reteta de blat de pizza), sau recenzii la carti/seriale, dar si postari generale de sponsorships. Dar partea “personala” va fi accesibila doar persoanelor doritoare sa imi citeasca gandurile, viata, mai ales ca am de gand sa scriu mai mult, sa nu mai am aceasta bariera de “cine imi citeste postarea? Afisez prea mult prin poze sau ganduri?”. Asadar, o sa revin cu o alta postare separata despre asta, dar scriu si acum, cine doreste sa imi citeasca in continuare JURNALUL, care va deveni privat din februarie, il invit sa imi scrie in privat pe Facebook si sa imi dea adresa de mail si numele si ii voi crea un profil de subscriber (user) la mine pe site si va avea acces dupa ce se logheaza cu datele pe care i le voi furniza eu ulterior. Multumesc pentru intelegere! Si incao data va multumesc ca sunteti aici!
Sunt recunoscătoare…
Pentru tot ceea ce am in dar de la Dumnezeu, de la cel mai marunt lucru pana la cel mai de pret (familia)! Am o vointa de fier sa trec prin multe neajunsuri doar pentru faptul ca am fost inzestrata de Dumnezeu cu aceasta putere de a iubi viata, oamenii, copiii, profesia, si tot ceea ce ne inconjoara! Si sper ca si voi faceti la fel!
În bucătărie…
Am pregatit pancakes astazi, ceafa de porc la airfryer si cartofi prajiti, am mai facut zilele trecute pizza de casa, snitele, cartofi fierti cu branza, omlete. Mama mi-a promis ca ne face niste sarmale saptamana care vine si de-abia asteptam!! Thank u mommy, love u so much!!!
Meșteresc…
Am terminat tabloul cu pictura pe numere de la Shein!! Este bestial, ne place tare tare mult! Sotul meu e fascinat de frumusetea lui, vrea neaparat sa il punem in rama si cu siguranta o sa o facem! O sa mai fac si altele in viitor,dar nu cred ca o sa mai gasesc vreunul sa il intreaca pe acesta! Este o combinatie de culori deosebita, are un farmec aparte!


Da, cred ca v-ati dat seama ca NU o sa stau eu potolita acum ca l-am terminat pe acesta….si sotul mi-a cumparat acum 2 seri un tablou nou de la Auchan, un paun dragut! M-am si apucat de el, dar vi-l arat in postarea urmatoare, sa trasez ceva mai vizibil din el cantitativ! O sa fac si o comanda noua la shein cu cateva peisaje ( o sa aleg modele cu mult verde-albastru in pictura), cu munti, paduri, dar si cu lacuri, oras vechi, cetate!

Citesc…
M-am apucat de o noua carte pe care am cumparat-o acum un an, incerc sa citesc macar un capitol la 3 zile, sper sa nu o abandonez, nu mai am acea curiozitate de a citi o carte cap-coada si asta ma dezamageste, prefer sa urmaresc podcasturi pe Youtube in timpul liber si sa pictez, dar ma incapatanez sa incerc! Cartea se numeste “O fata de moda veche” – scrisa de Louisa May Alcott

Ascult…
M-am bucurat tare cand am vazut ca a aparut pe Youtube un nou episod Parinti cu Minti, ce o are in prim plan ca intotdeauna pe Oana Moraru (expert in educatie si parenting, fondator de scoala si creator de carti), dar si diversi invitati de valoare in educatia si dezvoltarea copiilor nostri. In acest episod este invitat prof. Constantin Lomaca, șeful catedrei de știință a unui liceu din Germania, formator de dascăli, autor de cărți, cadru didactic cu experiență de predare inclusiv în Australia. Un podcast foarte interesant si de mare ajutor pentru mine, un profesor implicat in dezvoltarea elevilor mei la clasa si ma bucur ca pot asculta si lua inspiratie din aceste podcasturi cu un continut solid!
Dar mai vreau sa va adaug un video astazi, pentru ca perioada aceasta mi-a fost tare dor sa o reascult pe Nicoleta, mama Anei Maria Ducuta, un om deosebit, balsam pentru suflet aceste video-uri cu ea, o femeie care a trecut prin atat de multe incercari grele in aceasta viata (si-a pierdut parintii cand era adolescenta, a divortat cand Ana era micuta) dar a avut taria nu numai sa mearga mai departe si sa faca o noua familie, dar sa si daruiasca atat de multa iubire si grija in jur, devenind o minune de om, o binecuvantare de la Dumnezeu pentru oamenii care fac parte din viata ei, dar si pentru noi privitorii! Mi-e dor de o emisiunea noua cu dansa, poate o sa ne faca o surpriza curand cu ceva nou 🙂
Un citat
Ceea ce este respiratia pentru viata trupeasca, aceea este si rugaciunea pentru viata sufleteasca. – Sfantul Isihie Sinaitul

O fotografie de suflet…
Varna 2020 with babe and best friends

O fotografie de suflet din concedii vechi…
Un colaj astazi, tot din Varna, Decembrie 2020 – am plecat un weekend cu prietenii nostri cei mai buni!

Animăluțele mele…
Am crescut la bunica mea, la casa, primii 7 ani din viata, pana sa incep clasa 1, cand m-am mutat la parintii mei la bloc si am putut sa ma bucur de curte, de stat multe ore pe strada la joaca, dar si de multe suflete blanoase! Bunica mea adora pisicii si aveam vreo 5-6 care dormeau cu noi in camera (la geam, prin dulap, in cosuri si chiar pe perne). Majoritatea plecau cand isi cautau pereche, dar se intorceau la un moment dat, dar pastra si unul-doi asa de-al casei, sa spun asa. A avut bineinteles si caine in curte, dar am prins foarte mult drag de animalute de mica. Cand m-am mutat cu Florin in chirie intr-un apartament, acum 13 ani, am luat-o pe Bella din primul an (nu imi vedeam viata fara suflet blanos in casa)! (in martie 2024 face 13 anisori)

In pandemie (2020) l-am luat pe rasfatel Tommy ca tot stateam acasa cu job-ul si puteam sa il incadrez cum trebuie in casa si sa il ingrijesc (l-am luat cand avea 2 luni de viata, in februarie 2024 face 4 anisori)

Max s-a alaturat familiei in 2021, dar l-am lasat la casuta ce urma sa se construiasca, dandu-i o sansa la viata (l-am gasit speriat pe strazi). L-am vaccinat, i-am cumparat cusca si nu a existat o singura ZI sa nu mearga sotul meu sa il hraneasca si sa ii puna apa proaspata pana sa ne mutam la casa. Max a fost o lectie pentru mine (stiti ca Dumnezeu ne ofera deseori lectii atunci cand ne incapatanam sa punem bariere mentale). Ei bine, eu aveam acea bariera in care NU acceptam sa stau departe de o persoana draga, dar Max (chiar daca este animal si nu persoana- este un suflet), m-a invatat sa rezist sa stau la distanta. Primele saptamani plangeam seara cand ajungeam la apartament de dorul lui si de tristete ca nu il puteam lua cu noi (am stat in chirie in apartament pana sa ne mutam si aveam deja 2 animalute, Max oricum e mare, solid, nu aveam cum sa il mai aduc si pe el). Dar, iata ca anii au trecut si de aproape un an ne bucuram de prezenta lui zilnic, ne jucam cu el, il pupam, eu seara urmaresc stelele cu el, vorbesc cu el, exact asa cum o faceam cu catelul bunicii mele cand eram mica!
Sotul meu ma incuraja in fiecare seara si imi spunea sa incerc sa inteleg ca faptul ca il ingrijim si i-am dat o sansa la viata (putea sa fie lovit de masini, batut de alti caini sau mai rau daca ramanea pe strazi), il hranim, i-am facut culcus, il vizitam zilnic, este foarte mult si el este BINE! Si usor-usor m-am acomodat si am inteles!

Nu va speriati, aici avea chef de joaca, e poza din seara asta, voia sa ma zgaraie si ii spuneam ca nu are voie si ma strambam la el! :))
Dar, unde voiam sa ajung cu toata povestioara mea, este ca, speram ca atunci cand ma voi muta la curte sa vina multi motani, pisici in vizita sa-i mai hranesc din cand in cand, asa cum se intampla la bunica mea, si iata ca asa se intampla!! Preferatul meu este Bruno (Bruni ii spun eu), este motanul vecinului care inca nu s-a mutat la casa, dar vine des la pervaz la bucatarie, ii dau si eu sa pape in spate, in curte. Acum, daca prinde geamul deschis, intra in casa cu nonsalanta, de parca locuieste in ea :)) dar are grija Tom sa il goneasca, caci NU il suporta :)) . Azi i-am facut niste poze lui Bruni sa vi-l arat si voua!! Este un motan atat de BLAND, pufos, GRAS si super dulce!!



Mai vine o pisica neagra in vizita de cateva luni si una tigrata! E o bucurie sa ii vad in vizita, imi aduc atat de multa bucurie aceste sufletele pure si frumoase!
Mănăstire/Biserică de care-mi aduc aminte astăzi…

Biserica Sf Elena de la Mare – Costinesti
Flori/ghivece plante…
Azi vreau sa va arat copilasii noi ai plantei mele din ghiveci din birou, sa imi fie cu iertare, nu ii cunosc numele! (sunt 3 mugurasi)

Par murdare frunzele ei dar le curat constant, se fac la loc ca in poza imediat!
Multumesc mult pentru vizita de astazi! Dupa ce voi trece in Privat, o sa fie continut mai mult in Jurnale si poate aceasta schimbare va fi de bun augur si imi voi da frau mai tare gandurilor si sentimentelor pe care le traiesc zilnic pentru sunt un “overthink-er” veritabil si studiez tot ce exista in jurul meu!
Sa aveti grija de voi! Data viitoare vom vorbi si despre sanatatea unui om foarte drag mie care este precara perioada aceasta si ma rog la Dumnezeu zilnic sa mi-l lase langa mine cat se poate de mult! Dar despre el, despre tata, voi vorbi pe larg postarea viitoare, pana atunci, pentru doamnele mele dragi, va rog sa il adaugati in rugaciunile voastre pentru sanatate si pe tata, Mircea Gheorghe! Amin
Sanatate si weekend binecuvantat!
Doamne ajută, dragă Oana! O postare minunată, ca de obicei. Mă bucur mult să citesc gândurile tale din aceste pagini de jurnal.
Fotografia de la mare este superbă!
Ce hărnicuță ai fost cu tabloul. Eu am unul început de anul trecut. Va trebui să îl reaiau și eu. De abia aștept să văd ce mai pictezi.
Nu am citit cartea recomandată de tine, dar autoarea îmi este tare dragă. Am citit Fiicele doctorului March.
Și mie-mi place mult Oana Moraru.
Iar citatul ales este unul dintre preferatele mele.
Planta nu e ficus? Așa pare.
Să ai o săptămână binecuvântată! ??
Buna Daniela! Multumesc pentru cuvintele frumoase!
Daaa, mi-a placut mult sa lucrez la tablou, m-a fascinat modelul!
Daaaaaaaaaaa ficus, ce necunoscatoare sunt intr-ale plantelor :))) dar invat, invat, multumesc pentru ajutor!
Saptamana binecuvantata si tie!!
Oana, cred ca bine faci ca restricționezi accesul pt postările intime. Da, sunt multe personaje care au multe gânduri nepotrivite…
Îmi place tabloul. Ce animaluțe frumoase aveti???
Ce poza frumoasa cu marea?
Și biserica este într-un cadru edenic????
O săptămână reușită și multa sănătate tatălui tău!
Multumesc frumos, Andreea!
Awwwww ce tablou superb ,îl privesc încontinuu de minute bune și tot nu mă pot sătura. Ai o măiestrie a ta:))
Fotografiile sunt splendide,sunteți un cuplu foarte frumos.
O săptămână bună sa ai.
Multumesc din suflet!
Ca de fiecare data, o placere sa citesc ceea ce scrii.
Fotografia de la mare este minunata. Am tot revenit la ea sa o privesc. Slava Tie Doamne pentru toate!
Cat esti de talentata, cat de frumos este tabloul. Abia astept sa vad si celelalte picturi.
Cartea pe care ai inceput sa o citesti, am cumparat-o si eu de la Targul de Carte, insa sta foarte bine in biblioteca. nu a venit ziua ei?
Iti doresc o saptamana plina de bucurii.
Multumesc din tot sufletul pentru cuvintele frumoase!! Saptamana binecuvantata!