Jurnal săptămânal: Decembrie în pași mici 21/12/25

Decembrie frumos, dragilor! Înainte de a începe, vreau să vă anunț că am adăugat un buton de LIKE la finalul postărilor mele și vă rog să îl apăsați după ce le citiți – nu vă cere logare, nu o să știu cine a dat – vreau doar să văd cam câte persoane îmi citesc postările, mulțumesc!!

De asemenea, aș aprecia dacă mi-ați da urmărire pe pagina mea de Instagram, dar și de TikTok! Mulțumesc, apreciez!

Crăciun fericit, dragi cititori de blog! Sper că ați avut zile cu oamenii dragi aproape, bucate bune pe masă, cadouri pe placul vostru, căldură în case și zâmbete! Sper că Dumnezeu v-a binecuvântat casele cu ce e mai bun și ați avut un Crăciun 2025 minunat!

Când m-am așezat să scriu
Este duminică ora 10 când încep să scriu, au trecut deja cele trei zile de Crăciun, nici nu știu când, a fost mama la mine și nu am simțit cum a trecut timpul. Am luat cafeaua lângă mine acum și să începem să povestim! M-am trezit târziu și azi, mă culc după 12 oricât aș încerca să nu depășesc ora și dimineața mă trezesc la 7, le dau copilașilor blănoși să pape și apoi mă întind din nou în pat, mă ustură ochii și ațipesc la loc 😁. Mă trezesc apoi pe la 9-10 și mă duc să-mi fac cafeaua!

Vremea care m-a însoțit
Mă uit afară și văd strada acoperită de zăpadă în strat foarte subțire dar frumos! Din păcate, noi constănțenii, nu prea mai vedem zăpadă, foarte rar, poate de două-trei ori pe an, de câțiva ani buni încoace, așadar..ne bucurăm și la 3-4 fulgi așezați pe asfalt și înghețați! Dar este soare cu dinți astăzi, după multe zile cu viscol și lapoviță. Aș vrea să și ieșim la aer azi după-amiază dacă nu se pune viscolul în funcțiune! N-am mai ieșit de miercuri din casă!

Unde mă găsesc acum
Împăcată cu gândurile, cu sufletul cât se poate…am avut-o pe mama la mine de miercuri încoace, am luat-o la mine după ce am făcut pomana lui tata de 9 luni și mi-a plăcut foarte mult s-o am aproape…s-o văd că doarme la mine în casă…că se bucură de tot ce avem…pentru mine este o împlinire aceasta și mă bucur că o pot trăi!

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să îi facem pomana lui tata cu bine – preotul a mutat data chiar înainte de Crăciun cu câteva zile și ne-am dat seama că dintr-o dată nu mai avem timp să gătim toate, să fac și curățenie etc, dar, bineînțeles că am reușit să le facem pe toate – sora mea a ajutat-o mult cu pregătirile pentru pomană pe mama, apoi sărăcuța m-a ajutat pe mine la pregătiri acasă miercuri după prânz – mi-a tăiat legumele pentru salată, a făcut friptura, iar eu am tras tare pe dulciuri și restul! Vreau să menționez faptul că Dumnezeu face în așa fel încât să ne trimită niște oameni atât de minunați și potriviți în momente cheie din viața noastră și aici mă refer la preot care este un om extraordinar – parcă îl văd pe tata în el când era mai tinerel – plin de viață, foarte vorbăreț, cald, bun, deschis – mi-am dat seama în timp ce cânta că om la om trage, tata l-a trimis pe acest preot minunat să țină toate pomenile și el ne explică mereu tot ceea ce trebuie să facem, ce e bine și ce nu, are o gândire mult mai modernă, ne încurajează, ne ridică moralul, este un om extraordinar!

Pentru ce mulțumesc săptămâna aceasta
Păi să o luăm la rând! În primul rând, cronologic, după pomana lui tata care s-a încheiat cu bine, m-am pus pe gătit și am reușit și anul acesta ce mi-am propus – am făcut biscuiți, turtă dulce (special pentru mama), cozonaci (special pentru soțior, îi place să îl mănânce cald), negresă cu glazură pentru Meli (nepoată), cornuri cu Nutella și gem alaltăieri, salata boeuf, maioneză cu ciuperci, ardei cu brânza cu smântână și mult mărar și…nu mai știu…mama a făcut icrele, friptura, sarmalele…și am mai primit și de la mătușa noastră Luluța chec, faguri, cornulețe, nuci umplute, deci – destule!! Îi mulțumim lui Dumnezeu!

În ziua de Crăciun au fost la noi bineînțeles și sora mea cu fetele ei, nepoatele mele dragi, ne vedem rar cu programul meu de anul acesta, căci vin aproape zilnic la 19.30 acasă și în weekend îmi pregătesc lecții, fac curățenie și poate mă mai odihnesc pe ici pe colo…deci la ocazii ne putem vedea în sfârșit și sta o zi întreagă, așa cum am făcut și joi! Mă uitam la poza pe care ne-a făcut-o soțul meu la brad, după ce am desfăcut cadourile…șase fete suferă enorm după tata…șase fete a lăsat în spate care plâng și jelesc aproape zilnic după el….șase fete!….

Știți că m-am agitat și am încercat să fiu în trend cu cadourile mele pentru nepoate și Dia anul acesta (cinci fete) și să le aduc bucurie, așa cum îmi doresc mereu s-o fac – îmi place enorm de mult să ofer cadouri, să uimesc, să dau pe spate cum se spune , dar prin lucruri simple și drăguțe, de efect , nu prin scumpeturi sau opulență, doar mă știți! Și am creat aceste Mistery Box – All Pink Box – care au conținut diverse obiecte drăguțe de la Shein (litera lor roz cu sclipici luminată cu leduri, pahar cu fundițe roz și pai, set de pensule de machiaj, suport roz cu sclipici, portfard personalizat cu prima literă a numelui lor), apoi bineînțeles măști de față cu ambalaj roz, cremă de mâini, lumânări parfumate cu în formă de brăduți roz, jeleuri roz, ciocolățele cu ambalaj roz, și bineînțeles felicitări haioase pe care o să le pun și mai jos să le vedeți! Reacțiile au fost exact cele dorite – foarte foarte încântate și sufletul meu s-a umplut de împlinire și bucurie – am reușit și de data aceasta 🥰🥰

Diei i-am luat multe obiecte personalizate cu formația ei preferată Katseye – cană personalizată, stickere, album pentru stickere, tablouri mari de 30x40cm, bluzon personalizat cu ele, etc. Pe lângă acestea o carte cu Charlie și fabrica de ciocolată (Roald Dahl), a primit de la mama pluș mare, puzzle-uri, de la soră diverse machiaje, portfard, parfum și altele – copil fericit 😃

Eu am primit de la soțior brățara mult dorită de la Pandora – foarte frumoasă – superbă, o ador, iar mama mi-a luat un charm (talisman) cu January pe care l-am pus numaidecât!

De la Flo am mai primit un parfum de la Zara Gardenia, de la mama Stylish Girl, de la sora mea acest superb tablou cu licheni pe care l-am pus la loc de cinste, de la mama cele două perechi de cercei din argint, îmi plac foarte mult mai ales cei rotunzi, feblețea mea, iar de la sora mea printre altele mi-a plăcut extrem de mult această felicitare cu Maica Domnului și Pruncul în brațe, foarte specială! Ne-am scris și eu și ea în felicitări câteva cuvinte…mai ales de încurajare pentru suferința pe care o resimțim din plin pentru tata…nu știu dacă vom reuși să fim așa puternice cum ne încurajăm, dar vom încerca…..

Lui Florin i-am luat o pereche de adidași de la Puma și o brichetă personalizată foarte drăguță, mamei pulovăr, bomboanele ei preferate de la Ferero Rocher, etc, dar toată lumea a fost mulțumită și încântată, îi mulțumim lui Dumnezeu și lui tata din Ceruri care ne-a privit încântat cu siguranță..măcar nu ne-a mai văzut iar plângând și izolându-ne în carapacea noastră, măcar pentru o zi…

Bucurii mărunte
Aș menționa aici mica mea plăcere lunară de a-mi face unghiile cu gel pentru a scăpa de stresul ojei sărite – și tura aceasta am ales o culoare foarte faină, un vișiniu drăguț cu sclipici, cu efect metalizat – love them!

De asemenea, chiar înainte de sărbători ne-a sosit și dulapul de le Emag pentru baie, care îmi place extrem de mult cum vine în locușorul lui, se completează perfect cu restul și sunt foarte încântată! Trebuie să cumpăr azi după-amiază o plantă curgătoare de la Pepco să o pun deasupra!

Urmează să ne apucăm să facem biroul cât de curând – am cumpărat de la Ikea două blaturi lungi de stejar, patru corpuri cu sertare (două albe și două stejar), trebuie să finisăm și pereții, dar să punem și ușa – în sfârșit a venit și rândul biroului să fie aranjat – locul unde petrec cel mai mult timp în ultimii ani (la câte lecții pregătesc zi de zi)

Blănoșii mei

Ares fericit seara când îl lăsăm în casă la iubireală, Tom alintatul casei și Bella veterana, mai mult dormind 🥰

Ce am mai lucrat
Cât a fost mama la mine nu am avut timp mai deloc să pictez, dar aseara am recuperat – de aceea stau până târziu – pictez și ascult un podcast pe Youtube, aseara l-am ascultat pe Valeriu Pănoiu

Sunetele zilelor mele

Multă muzică specifică perioadei – colinde – dar mi se pare superb și noul spectacol postat de Andra – Reverie – cântăreața mea preferată. Mi se pare cel mai reușit concert de Crăciun de-al ei de până acum, cu cele mai frumoase piese alese și cele mai frumoase colaborări live! Îl puteți asculta aici! Sper ca într-un an să particip și eu la unul dintre aceste concerte din sală, ar fi mare lucru!

Ce m-a apăsat, dar n-a câștigat 
Dorul de tata, prezent zi de zi, nu doar ca o umbră, ci ca o respirație care mă însoțește în tot ce fac. Uneori îl simt ca pe o greutate pe piept, alteori ca pe o lumină care mă împinge înainte. E constant, încăpățânat, se așază în mine în cele mai neașteptate momente — în liniștea serii, într-o vorbă aruncată la întâmplare, într-o melodie, într-o fotografie. Dar de data asta am reușit să îl țin în frâu, să îl acopăr cu gândurile că suntem toate împreună, exact așa cum și-ar fi dorit el: unite, prezente, cu grijă una pentru cealaltă. Gândul că nu suntem risipite, că ținem aproape, că îi onorăm dorința fără să o fi spus el vreodată direct — asta m-a ajutat să respir mai ușor. Durerea rămâne, dorul pulsează, dar nu mă doboară… pentru că știu că, în felul nostru, îl ținem aici între noi.

O părere spusă încet

Nimic nu se compară cu familia… cu oamenii aceia care îți știu vocea și respirația, care îți recunosc privirea chiar și când nu spui nimic, care îți sunt aproape nu doar în zilele frumoase, ci mai ales în cele care te găsesc frânt. Restul lumii vine și pleacă, se perindă prin viața ta ca niște anotimpuri capricioase — unii lasă lumină, alții furtuni — dar doar familia rămâne, ca un fel de rădăcină care te ține pe loc atunci când ți se pare că totul se clatină. Și cât de greu doare lipsa atunci când cineva drag nu mai e… abia atunci înveți pe pielea ta cât de prețioasă a fost prezența lui, cât de mult spuneau tăcerile, câtă forță aveau gesturile mici pe care nu le-ai observat mereu la timp. De aceea, pune preț pe clipele pe care le trăiești acum împreună cu ai tăi, oprește-te din goana zilnică și privește-i cu adevărat, ascultă-i, îmbrățișează-i, spune-le ce simți cât încă sunt aici. Nu știi niciodată când timpul își închide porțile și momentele acestea devin amintiri — iar amintirile, oricât de frumoase, nu mai pot ține locul unei prezențe vii. You never know when they might stop…

Pașii de săptămâna viitoare
Săptămâna viitoare îmi propun să pictez, să ascult muzică, să citesc…să cumpăr diverse pentru pregătirea zilei mele de naștere…să o vizitez pe verișoara mea mai mare pe care n-am mai văzut-o din primăvară și…pe ici pe colo poate deschid și planificarea pentru muncă pentru ianuarie! Mai am nevoie de câteva zile de detașare și respiro pentru că știu că anul viitor va fi iar un an extrem de solicitant cu definitivatul, portofoliul, inspecțiile, etc!

Vine ziua mea de naștere și, odată cu ea, schimb prefixul… Mult timp m-am frământat în jurul acestui moment, recunosc. Îmi sună încă straniu când spun 40, parcă deschid o ușă spre o eră complet nouă. Simt că mă aflu între două punți: una care adună în ea toată creșterea mea, maturizarea, adolescența plină de frământări, tinerețea de 20, apoi cea de 30, cu ambiții, răsturnări, căutări — și cealaltă, în care pășesc acum, tot mai așezată. Nu mai am dorința de a mă remodela, de a mă ajusta pentru alții. Acum știu cu adevărat cine sunt, ce caut, cât pot duce și cât mai vreau să duc, cine rămâne lângă mine și cine se oprește la margine. Mi-am exersat privirea și intuiția asupra oamenilor suficient cât să nu mă mai mire aproape nimic din partea cunoscuților, amicilor sau prietenilor de conjunctură. Mi-am dorit ca această aniversare să fie altfel, să rup rutina și să fac ceva memorabil, dar adevărul e că nu găsesc în mine energia pentru spectaculos — sufăr prea mult după tata, iar dorul ăsta pune frână oricărei extravagante. Așa că rămân la varianta cea mai sinceră și mai caldă: îi voi invita acasă pe cei dragi, cei care simt plăcerea și nevoia de a fi aproape, vom sta la povești, vom tăia o felie de tort, vom depăna amintiri în tihnă — fără artificii, fără zorzoane, doar cu inimile deschise și liniștea necesară ca să simt că ziua asta trece prin mine, nu pe lângă mine.

Vă mulțumesc că ați stat până aici, să știți că pregătesc un mic Giveaway în semn de recunoștință pentru că mi-ați fost alături de atâția ani – vă mulțumesc sincer! Nu uitați să mă urmăriți și pe Instagram, TikTok sau Facebook (cei care nu ați făcut-o deja) – să îmi lăsați un LIKE mai jos, după postare dacă ați citit cu drag și să ne scriem și să ne citim sănătoși și data viitoare! Doamne ajută, să aveți o săptămână minunată cu căldură în suflete și pace! Vă pup cu drag!

Oana!