Jurnal Onycesc – 3 August

Zi frumoasă, dragilor! Vă doresc un weekend binecuvântat cu clipe de tihnă și împlinire sufletească!

După cum bine știți, am fost în vacanță săptămâna aceasta, mai exact de duminică până miercuri seară, apoi joi și vineri am alergat cu treabă în oraș – la SPIT, primărie cu acte și la liceu pentru evaluarea directorilor. A fost foarte frumos la munte, dar a fost prima dată când ploile au fost un element predominant în peisajul nostru! Dar haideți să povestim!

În primul rând, am rezervat cazarea prin intermediul platformei Booking.com, pe care o folosesc mai mereu. Am stat la Casa Criss de lângă stațiunea Durău, la intrarea în Ceahlău. A fost exact ca în pozele de pe internet, o locație simplă, cu un stil rustic predominant, peisajul natural foarte frumos, camera mare, spațioasă, saltelele foarte confortabile, pernele la fel, aveai tot ce îți trebuie și m-a încântat faptul că mi-a dat camera cu vedere spre curte și peisajul montan despre care vorbeam mai devreme. Casa oferă și un spațiu de grătar în foișor dacă vrei să îți pregătești, are o bucătărie mare pe care o poți folosi pentru a spăla un vas, prepara cafea sau servi/pregăti masa. Mi-a plăcut foarte tare și balansoarul, păsările, balta cu pești și multe altele! Per total o cazare foarte OK la un preț foarte bun!

Am plecat devreme de acasă duminica și am avut drumul foarte lejer, exact cum bănuiam și mi-l doream – am ales drumul Autostrada A2 – Fetești – Adjud – Focșani – Piatra Neamț – Durău. După ce ne-am cazat am fugit în stațiunea Durău, am vizitat Mănăstirea Durău și Parcul Durău. Apoi ne-am plimbat pe străzile stațiunii pentru a explora pensiunile și hotelurile.

Mănăstirea Durău este așezată într-un cadru natural spectaculos, la poalele masivului Ceahlău, în stațiunea Durău, județul Neamț. A fost ridicată pe locul unui vechi schit de maici din secolul al XVII-lea, iar actuala biserică datează din anul 1835. Lăcașul impresionează prin pictura interioară realizată de marele artist Nicolae Tonitza, împreună cu elevii săi, în stil neo-bizantin. Biserica are hramul „Buna Vestire” și atrage anual mii de pelerini și turiști. Atmosfera este una de profundă liniște și evlavie, iar apropierea de muntele sfânt Ceahlău oferă un sentiment de comuniune între cer și pământ.

Stațiunea Durău este amplasată la o altitudine de aproximativ 800 m și este înconjurată de păduri de conifere, ceea ce o face perfectă pentru odihnă și refacere. Apele minerale din zonă au fost folosite în trecut în scopuri terapeutice. Accesul se face ușor dinspre Bicaz sau Târgu Neamț, iar drumul oferă priveliști deosebite. Vara, turiștii pot urca spre Cascada Duruitoarea sau pot explora Parcul Național Ceahlău. Stațiunea dispune de pensiuni, hoteluri și facilități de agrement pentru toate vârstele. Este liniștită și sigură, fiind potrivită și pentru familii cu copii. În fiecare an, pe Ceahlău are loc și sărbătoarea tradițională “Schimbarea la Față”, care atrage numeroși pelerini.

De-abia așteptam să ajungem din nou la restaurantul pensiunii Antia pe care l-am tot vizitat și anul trecut și, fiind atât de mulțumiți de el, am revenit aproape zilnic și vacanța aceasta. Servim masa pe terasă și avem parte de o priveliște foarte frumoasa, pădurea deasă în față, pârâul care își urmează cursul și crestele înalte ale munților văzute în zare. Mâncarea este foarte bună, mereu proaspătă, preparată foarte repede, curățenie și oameni prietenoși!

Seara ne-am bucurat de clipe de tihnă, ne-am împrietenit cu ceilalți turiști cazați la pensiune și ne-am pus la punct ultimele detalii pentru traseul pe munte de a doua zi.

Am ales un traseu mai scurt pe munte întrucât Dia obosește foarte repede, nu este obișnuită și o luăm treptat, poate când o vom da la un sport (am așteptat să mai crească un pic) va fi mai rezistentă. Am prezentat traseul spre Cabana Dochia AICI pe larg!

La întoarcere am poposit un pic și pe Cheile Bicazului ca să își ia Dia un pluș amintire 😍

Pentru următoarea zi am stabilit să vizităm câteva mănăstiri – Măn. Paltin Petru Vodă, Măn. Petru Vodă, Măn. Secu, Sihăstria și Neamț. Mi-era atât de dor să vizitez din nou Sihăstria și Neamț (mi-au plăcut foarte mult anul trecut) dar am fost profund impresionați de Secu de data aceasta!

I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru reușita de luna trecută, m-am rugat să se așeze lucrurile și cu postul, dar totodată am trimis și rugăciuni către tata, care ne veghează acum din Ceruri!

Mănăstirea Paltin Petru Vodă – Neamț

Oază de dragoste și milostenie, aflată la câteva sute de metri de mănăstirea de călugări.

Scurt istoric:

Mănăstire de maici, întemeiată tot la inițiativa părintelui Justin Pârvu în anii ’90, cu scop filantropic. Este dedicată Maicii Domnului – „Acoperământul Maicii Domnului”.

Arhitectura:

Clădirile ansamblului mănăstiresc sunt mai moderne, dar păstrează elemente tradiționale moldovenești. Pe lângă biserică, aici se află un centru social-filantropic, un azil de bătrâne, o farmacie naturistă și o tipografie.

Ce o face specială:

Este un loc viu, în care credința se împletește cu fapta. Aici, măicuțele se ocupă cu îngrijirea bătrânilor, prepararea de leacuri din plante și tipărirea de cărți duhovnicești.

Mănăstirea Petru Vodă – Neamț

Un colț de rai în inima munților, ridicat în memoria martirilor din închisorile comuniste.

Scurt istoric:

Ctitorită în 1991 de părintele arhimandrit Justin Pârvu, fost deținut politic și duhovnic iubit în întreaga țară. Mănăstirea este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Este un loc de reculegere cu o profundă încărcătură spirituală, devenit un adevărat sanctuar al memoriei suferinței din perioada comunistă.

Arhitectura:

Construită din lemn în stil moldovenesc tradițional, cu influențe brâncovenești, biserica păstrează un farmec aparte și simplitate monahală. În curtea mănăstirii se află mormântul părintelui Justin Pârvu, loc de pelerinaj și rugăciune pentru mii de credincioși.

Locație:

Situată în satul Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, județul Neamț – la poalele Munților Stânișoarei. Accesul se face pe un drum forestier pitoresc, ce te conduce într-o liniște desăvârșită.

Mănăstirea Sihăstria – Neamț

Liniștea pădurii și lumina rugăciunii se întâlnesc aici. Am vizitat-o și anul trecut dar am ținut neapărat să o revăd și anul acesta. Am cumpărat multe bunătăți de aici – dulcețuri, șerbet, dar și vin și creme pentru diverse afecțiuni!

Scurt istoric:

A fost întemeiată în 1655 de sihastrul Atanasie, ucenic al marelui mitropolit Varlaam, ca loc de retragere și rugăciune. A cunoscut o revigorare profundă în secolul XX, mai ales după venirea Părintelui Cleopa Ilie în 1945, care a transformat-o într-un centru spiritual de renume.

Arhitectura:

Biserica mare are hramul „Nașterea Maicii Domnului” și este construită în stil moldovenesc sobru, cu elemente specifice mănăstirilor de munte. Complexul cuprinde și o biserică nouă, chilii, turnuri și o bibliotecă bogată.

Ce o face specială:

Este locul de veșnică odihnă al Părintelui Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului XX. Mii de pelerini vin anual să se roage la mormântul său, căutând sfat, pace și întărire.

Drumul până aici șerpuiește prin natură, iar la fiecare pas se simte o liniște greu de descris – o liniște care nu e tăcere, ci prezență: a naturii, a sfințeniei, a rugăciunii neîntrerupte.

Aerul curat de munte, mireasma plantelor sălbatice și cântecul păsărilor completează această atmosferă unică, în care omul devine mic, dar liber în fața lui Dumnezeu.

Aici, părintele Cleopa și-a trăit o mare parte din viață în rugăciune și smerenie, înconjurat de natură, ca într-o grădină a Raiului. Poate de aceea, fiecare pas în curtea mănăstirii pare o întoarcere spre sine.

Mănăstirea Secu – Neamț

Tărie în credință, păzită de ziduri vechi și rugăciune neîntreruptă.

Scurt istoric:

Ctitorită în 1602 de marele vornic Nestor Ureche (tatăl cronicarului Grigore Ureche), pe locul unei sihăstrii mai vechi. De-a lungul timpului a fost un important centru cultural și tipografic. În secolul XVII aici a funcționat o școală de copişti și miniaturiști.

Arhitectura:

Înconjurată de ziduri de incintă fortificate, biserica are hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Stilul arhitectural îmbină elemente moldovenești cu influențe bizantine. În curtea mănăstirii se află un impresionant turn-clopotniță și chilii vechi din piatră.

Fortăreață duhovnicească:

Înconjurată de ziduri groase din piatră, înalte de peste 6 metri, Mănăstirea Secu a fost concepută și ca un refugiu în vremuri de restriște. Impresionează prin aerul ei de cetate medievală, unde liniștea este păzită nu doar de îngeri, ci și de istorie.

Moștenire culturală:

În trecut, aici funcționau școli de caligrafie, teologie și traducere, iar călugării copiau manuscrise rare și le împodobeau cu miniaturi. Se spune că în secolele XVII–XVIII, Secu era una dintre cele mai erudite mănăstiri ale Moldovei.

Tradiție vie:

Deși are peste 400 de ani, viața duhovnicească este încă activă, iar obștea monahală păstrează cu strictețe rânduielile. Slujbele se desfășoară cu solemnitate, în sunet de toacă și dangăt de clopot.

Morminte cu sfințenie:

În incintă se găsește mormântul Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei și autor al Cazaniei de la Iași, prima carte de predici tipărită în limba română (1643). Este un loc de reculegere și de recunoștință pentru păstrarea limbii și credinței.

Cadru natural:

Încadrată de păduri și poieni cu aer curat, mănăstirea oferă priveliști domoale și o atmosferă profund liniștitoare. Tăcerea locului e doar aparentă – în spatele ei se ascunde o chemare discretă spre reflecție și întoarcere spre sine.

Mănăstirea Neamț – Neamț

Inima monahismului românesc, vatră de credință, cultură și lumină!

Scurt istoric:

Este cea mai veche și mai importantă mănăstire din Moldova, atestată documentar din anul 1407, dar cu începuturi și mai vechi, în secolul al XIV-lea, pe vremea domnitorului Petru I Mușat. Actuala biserică a fost construită între 1497–1499, în timpul marelui Ștefan cel Mare, în urma unei victorii militare. Mănăstirea a fost un centru duhovnicesc și cultural de elită timp de secole – aici s-a tradus, copiat și tipărit, aici s-a rugat și învățat.

Centrul de cultură și tipografie:

În secolul al XVII-lea, Mănăstirea Neamț era una dintre cele mai importante școli de teologie, miniatură și caligrafie din sud-estul Europei.

În 1643, Mitropolitul Varlaam tipărește aici faimoasa „Carte Românească de Învățătură” (Cazania) – o lucrare esențială pentru limba română. În biblioteca mănăstirii se păstrează peste 11.000 de volume, dintre care sute de manuscrise unicat și cărți vechi de patrimoniu.

Arhitectura:

Biserica mare, cu hramul „Înălțarea Domnului”, este o capodoperă a stilului moldovenesc matur – sobru, monumental, cu fațade din piatră, decorațiuni exterioare discrete, contraforți zvelți și o turlă elegantă.

Curtea este largă, bine întreținută, înconjurată de ziduri de piatră, turnuri și chilii vechi, oferind senzația unei cetăți a credinței. Aici găsim și muzeul mănăstirii, cu icoane rare, veșminte, obiecte liturgice și manuscrise de o valoare inestimabilă.

Locuri sfinte și figuri istorice:

– Aici a fost stareț Sfântul Paisie Velicicovschi (1779–1794), cel care a reînviat viața monahală isihastă și a influențat întreaga Ortodoxie est-europeană.

– Aici a învățat Gheorghe Asachi și au trecut călugări-cărturari de renume.

– Biserica este loc de pelerinaj permanent și găzduiește icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni!

Localizare și atmosferă:

Așezată în comuna Vânători-Neamț, în vecinătatea pădurilor seculare din Parcul Natural Vânători și a altor mari lavre moldovenești (Secu, Sihăstria, Văratec)

Așadar, deși în mare parte din drumul cu mașina a plouat, Dumnezeu ne-a primit cu brațele deschise la Mănăstiri căci nu ploua niciodată acolo, ne-am putut bucura de rugăciune, plimbare, tihnă! Am trăit clipe de teamă în prima noapte când am primit 10 ro allert-uri cu cod roșu de inundații dar dna Cornelia (proprietara de la Casa Criss) mi-a spus să stau liniștită căci nu e zona noastră vizată…din păcate, știm cu toții ce s-a întamplat în zona Broșteni Suceava…aflată la 35 km de noi..săracii oameni au pierdut mai tot ce au agonisit o viață întreagă..plus oameni dragi, animăluțe…Dumnezeu să le dea putere! Am simțit că am teamă să mai plec de acasă în concedii, ceea ce NU am mai pățit-o până acum – vremea s-a schimbat drastic, furtuni destul de violente, neprevăzute, multe stricăciuni..nu mai știi unde să mergi și să speri că ești în siguranță….

Pentru întoarcere am ales un traseu diferit – prin Miercurea Ciuc, Sf Gheorghe, Valea Prahovei (pe care de-abia așteptam s-o revăd) – Târgoviște (unde am servit masa) – apoi autostrăzi până acasă (A0-A1-A2)

Sunt fericită de zilele de vacanță foarte reușite, avem încă un bagaj prețios de amintiri în suflet!

Când ne-am întors acasă am constatat că ne-au înflorit gladiolele și vreau să vă arăt ce superbe sunt!!

Am terminat între timp și două tablouri cu diamante, cel cu fluture este de la Pepco, iar celălalt de pe Emag!

Despre post nu am vești momentan – totul este foarte haotic…toată lumea este extrem de dezamăgită de ce se întâmplă și mai ales declarațiile jignitoare permanente aduse de Ministrul Educației..nu am cuvinte..au fost ședințele de repartizare pentru posturile titularizabile (nu e cazul meu)..acum urmează perioada când școlile și liceele își vor reface normele local (își vor asigura titularii), urmând ca pe 25 august să se reactualizeze lista de posturi și ședința la care voi participa și eu va fi cea din 26-27 august! Sper din suflet ca Dumnezeu să aibă ceva și pentru mine pus deoparte, oriunde voi ajunge îmi voi oferi sufletul și cunoștințele așa cum am făcut-o și până acum, cu drag pentru elevii mei frumoși! Dar totuși bineînțeles că sper să rămân tot aici unde sunt de 2 ani, m-am atașat de clasele la care am predat, îmi place direcțiunea și am o mână de colegi de valoare cu care împart bune și grele, îmi sunt suport dar și bunăstare la muncă sau în timpul liber!

Vă mulțumesc că ați stat până aici – până data viitoare vă doresc sănătate, clipe fericite și un August uimitor de frumos și împlinitor! Doamne ajută!