Bună ziua, dragilor! Iată că a venit și vremea hobby-urilor și relaxarea minții și trupului. Am dat startul explorării unor volume de mult cumpărate, necercetate până acum!
În ultimele zile am încercat cărți de dezvoltare personală, dar nu mă captau. Citeam câteva pagini și simțeam că nu mă pot conecta cu ele, ajungeau pe noptiera de lângă pat.
Apoi a apărut Biblioteca de la Miezul Nopții. (Matt Haig)
Nu mă așteptam la mare lucru. Am deschis-o din curiozitate și… m-a prins. M-a prins atât de tare încât de mult timp nu mi se mai întâmplase să caut orice moment liber doar ca să mai citesc câteva pagini.
Și cred că acesta este primul lucru pe care îl pot spune despre această carte: te face să uiți că citești. Trăiești povestea.
Nu vreau să vă povestesc acțiunea, pentru că farmecul ei stă tocmai în descoperire. Dar ideea este una care, sunt convinsă, ne-a trecut tuturor prin minte măcar o dată.
Cum ar fi fost dacă aș fi ales alt drum?
Dacă aș fi acceptat acel job…
Dacă nu aș fi renunțat la acel vis…
Dacă aș fi spus „da” în loc de „nu”…
Dacă…
Cât de des ne uităm în urmă și construim în mintea noastră o viață perfectă pe care, de fapt, nu am trăit-o niciodată?
Cartea asta mi-a arătat un lucru la care nu mă gândisem până acum. Noi avem tendința să credem că toate drumurile pe care nu le-am ales ar fi fost mai bune. Dar adevărul este că fiecare drum vine cu propriile lui bucurii și propriile lui greutăți.
Mi-a plăcut enorm faptul că autorul nu încearcă să ne convingă că viața este roz și că totul se rezolvă cu un zâmbet.
Din contră.
Îți arată că orice alegere înseamnă și un câștig, și o pierdere.
Și poate că tocmai asta este frumusețea vieții.
Nu perfecțiunea.
Ci faptul că învățăm să iubim drumul pe care îl avem.
Pe parcursul lecturii m-am surprins de multe ori întrebându-mă: eu ce aș fi ales? Dacă aș fi avut posibilitatea să deschid o altă carte din biblioteca vieții mele, oare aș fi făcut-o?
Răspunsul meu s-a schimbat de la un capitol la altul.
Iar acesta este semnul unei cărți bune.
Nu îți oferă răspunsuri.
Îți pune întrebări.
Și te lasă să le duci cu tine mult după ce ai închis coperta.
Mi-a plăcut și stilul lui Matt Haig. Scrie simplu, fără descrieri obositoare și fără pagini întregi în care simți că nu se întâmplă nimic. Fiecare capitol te împinge să mai citești unul. Și încă unul. Și încă unul.
Recunosc că mi-am dat seama de ceva despre mine.
Poate că nu mi-am pierdut plăcerea de a citi.
Poate doar nu găsisem cartea potrivită.
Și cred că asta ni se întâmplă multora. Spunem că nu mai avem răbdare pentru cărți, când, de fapt, nu am întâlnit încă povestea care să ne țină treji până târziu.
Dacă ar fi să rezum într-o singură idee ceea ce am rămas cu mine după această lectură, ar fi aceasta:
Nu există viața perfectă. Există doar viața pe care alegem să o trăim și felul în care alegem să o privim.
Iar dacă și tu ești genul de om care, din când în când, se întreabă „Cum ar fi fost dacă…?”, cred că Biblioteca de la Miezul Nopții merită un loc pe lista ta de lecturi.
Eu îi dau, fără ezitare, 5 din 5 stele.
Și, sincer? Este una dintre acele cărți care mi-au redeschis pofta de citit. Iar pentru mine, în perioada aceasta a vieții, cred că acesta este cel mai frumos compliment pe care i-l pot face. ❤️
Poate că această carte m-a găsit exact în momentul în care aveam nevoie de ea. În ultimele luni m-am surprins și eu întrebându-mă, nu o dată, „Cum ar fi fost dacă…?”. Dacă aș fi făcut unele lucruri diferit. Dacă aș fi ales alt drum. Dacă rezultatul ar fi fost altul. Dar, închizând ultima pagină, am înțeles ceva ce voi încerca să nu uit: viața nu se măsoară doar prin reușitele pe care le bifăm, ci și prin felul în care alegem să mergem mai departe atunci când lucrurile nu ies așa cum ne-am imaginat. Uneori, ceea ce astăzi pare un sfârșit s-ar putea dovedi, peste ani, începutul unui drum pe care nici nu îl puteam vedea. Lectură plăcută!
Voi ați citit Biblioteca de la Miezul Nopții? Ce impresii v-a lăsat?