Bună ziua, dragi cititori de blog, mai sunteți pe aici? 😃 Spre rușinea mea, nu v-am mai scris, dar credeți-mă când vă spun că nu am simțit să o fac, nu pot face ceva doar de dragul ”scrierii”, ci trebuie să simt! Nu o să vă spun că am fost ocupată pentru că nu acesta a fost motivul, ci faptul că m-am ”scurs” de la atâtea emoții după examene, repartizări, schimbări și frământări! Mi-ar fi plăcut să fie mai ușor să îmi croiesc un loc în învățământ dar se pare că nu e. Poate, dacă alegeam să fac această mutare într-o altă ”eră” ar fi fost mai ușor..dar la cât de tare se dorește distrugerea învățământului în ultimii ani, alerg ca un pește într-o căldare, nu știu când mă voi putea bucura și eu de o baltă mare și frumoasă, să mă scald în voie…Dar oare mai am răbdare până atunci?
Eșecul din vară m-a dat peste cap și m-a făcut să mă simt mică. Da, nu ar trebui, dar așa m-am simțit. Mereu am avut presiune pe mine să demonstrez că sunt ”fată deșteaptă”, că am numai rezultate frumoase, note bune, diplome și reușite, dar nu sunt chiar cea mai cea. Sunt un om normal, obosit după un an cumplit de plin și greu, peste măsură, care a învățat mult și totuși nu a acoperit se pare toate cărțile din bibliografie într-un timp record, sau poate chiar subiectele nu au făcut parte din programă, așa cum spuneau colege de prin țară, cert este că a fost un eșec. Da, corect, notele acestea nu îmi definesc munca la clasă, ceea ce pot oferi elevilor care vor să mă vadă (nu sunt preocupați doar de telefoane), dar totuși, în mintea mea eșecul este un eșec. Pot să încerc să fac mai bine anul acesta, dar mereu va fi presiunea ”lucrurilor care au rămas în urmă”. Și totuși voi bate la ușă din nou și voi reîncerca.
Aș vrea să vă enumăr câteva evenimente care s-au întâmplat în această perioadă în care nu v-am mai scris pe blog:
- Am fost nași de cununie pe 12 Septembrie 2026 – mare binecuvântare în sufletul meu, m-a împlinit sufletește și m-a bucurat nespus! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a primit în casa Lui din nou, de data aceasta să binecuvântez doi tineri frumoși, care vor să întemeieze o familie împreună, în spiritul credinței și le doresc numai fericire, înțelegere și copii sănătoși! A fost un eveniment frumos, am avut cununia civilă joi, iar sâmbătă, cea religioasă!
- L-am castrat pe Tom în sfârșit! A fost un amalgam de stări, știți că sunt dusă la extrem când e vorba de sănătate, mă sperii, mă rog încontinuu, mi se rupe sufletul să știu că sufletele mele trec prin durere (chiar dacă știu că este pentru binele lor). Slavă lui Dumnezeu, totul s-a terminat cu bine, după vreo cinci zile greuțe. El se sperie foarte tare când merge la vet, vine cu inima bătând ca la iepurași de acolo, e terorizant să îl vezi atât de speriat, apoi reacțiile de la tratamente nu prea plăcute, a stat și câteva zile cu acel con, dar gata, chinul s-a terminat. Băiatul meu de șase ani este castrat, sănătos și sper să trăiască alături de noi 10 ani +!!
Urmează Misha la sterilizare, cred că la sfârșitul lunii octombrie, dar încă nu i-am făcut programare, urmează…Face șase luni. Tot zăpăcită este – un bulgăre de blană plin de personalitate, activă, zăpăcită, care face numai prostioare!! O adorăm, evident!…
Nu îi voi ignora pe ceilalți doi copii ai noștri pentru că și ei sunt parte din căminul și sufletul nostru și aș vrea să vi-i arăt astăzi reprezentați într-un superb tablou pictat, primit cadou de la finii noștri dragi, iată familia noastră de blănoși – încă nu îmi vine să cred că am patru suflete blănoase în casă, dar mereu o pomenesc pe bunica mea care m-a crescut în spiritul și în prezența lor!
- Am început munca la noile licee din oraș. Inițial luasem ore în ședință la trei licee, două în oraș și unul la Mangalia, foarte departe de mine, dar din fericire unul dintre liceele din oraș mi-a putut completa și am scăpat de naveta de peste o oră. Eram atât de obosită psihic după această vară grea încât nici nu aveam forță să merg să-mi las actele pentru contractul de muncă, dar să merg săptămânal pentru două ore de predare….Bine că am scăpat. Cât despre cele două licee la care predau, ce să vă spun..e greu cu adaptarea la nou. Nu sunt adepta schimbărilor, chiar dacă de multe ori sunt și de bun augur, dar așa sunt eu construită. Nu știu încă dacă aceste schimbări au vreo direcție în traiectoria mea profesională, dar voi lăsa timpul să decidă și să le așeze. Copiii sunt diferiți, mediul este diferit, trebuie să mă adaptez. Cred că îmi va mai trebui o perioadă, deocamdată e o luptă internă și multe frământări, dar…să vedem ce voi spune peste 3-4 luni de predare în aceste locuri. Atunci vom ști dacă au avut însemnătate sau nu în viața mea. De fapt, toate experiențele prin care trecem sunt o lecție în viețile noastre, dar tare aș vrea uneori doar să respir și atât..am obosit de atâtea schimbări, examene, lupte, repartizări, deși alții trec prin lucruri mult mai grele, dar probabil că și astea se fac la o anumită vârstă, sau poate că sunt eu un om mult prea emotiv și sensibil pentru astfel de ”mișcări”. Cine știe?
- S-au împlinit 13 ani de când am spus și noi DA în fața Domnului și Îl rog să ne țină sănătoși, fericiți mulți ani de acum încolo, să ne creștem zânuța cu înțelepciune, iubire nemărginită și suport necondiționat!
Cam astea ar fi cele mai notabile evenimente din ultimele săptămâni…în rest – Didi școală, nu-mi vine să cred ce repede trec anii, deseori mă gândesc că anul viitor va intra într-o nouă etapă din viața ei – gimnaziu – parcă ieri o aveam bebeluș în brațe. Apoi…sunt supărată că nu am mai reușit să plecăm și noi undeva..mai ales de munte mi-e enorm de dor…Plecările erau oxigen pentru sufletul meu, mă încărcau, mă ajutau să aduc și un boost de energie și suflu nou în viața mea, dar deocamdată nu avem cum. Am și răcit de o săptămână, un virusel foarte dificil, mi-a bușit gâtul, am avut dureri mari de spate, de oase, nopți nedormite și acum încă mă lupt cu el. După ce mă voi face bine, mă voi vaccina antigripal că cine știe ce ”monstruleți” mai vin și iarna asta.
Vă aștept cu întrebări în comentarii, voi lăsa din nou blogul deschis fără parole, la cerința unor urmăritori care nu se pot descurca cu înregistrarea de membri noi. Dacă voi mai avea în viitor postări mai ”personale”, le voi secretiza pe acelea, dar cele obișnuite le voi ține din nou fără restricții! Așadar, vă invit să îmi scrieți în comentarii dacă mai sunteți alături de mine, vă urez o toamnă plină de culoare, cu reușite și sănătate, că-i mai bună decât toate!! Puuupi!!!
