Bună ziua, dragi cititori! Sper să vă găsesc sănătoși și voioși!
Nu am apucat să vă scriu weekend-ul trecut dar am vrut să vă las câteva gânduri astăzi! Îmi beau cafeaua alături de voi, după care încep și eu curățenia și am de pregătit și cozonacii, să vopsesc ouăle! Am avut o săptămână foarte aglomerată și nu am apucat!
Vremea la mare este morocănoasă astăzi, dar zilele trecute am avut parte de soare, dar frig! M-am uitat pe aplicație și arată că de mâine se încălzește și mi-ar plăcea să fie așa, să încep să ies și eu în terasă, să mă pot bucura de aceasta începând de anul acesta! Vă pun o poză din weekend-ul trecut când a nins bine de tot la mare..credeam că nu mai ieșim din iarnă…
Dar iată că săptămâna aceasta a fost mai senin și mai cald decât atunci și copăceii s-au bucurat de frumusețea și bogăția lor!
Am fost ieri la cimitir la bunica mea, apoi la tatăl meu pentru că ieri ar fi împlinit anii, ar fi fost ziua lui de naștere…apoi am mers și la Biserică, să trec pe sub masă de trei ori! Biserica copilăriei mele – Constantin și Elena din Constanța – aici mergeam an de an la Înviere, noaptea, cu tata să luăm lumină, fie ploaie, fie vânt, fie cald, eu și tata mergeam an de an atunci când eram puștoaică…și țin minte cu ce sete cânta ”Hristos a Înviat din morți…”, eram fascinată mereu de el cu ce bucurie cânta, mai ales că el nu a fost o fire să se arate emoțional vorbind. Acum rămân doar amintiri așternute cu dor și lacrimi….Am fost și acasă…să încerc să mai simt mirosul lui în sufragerie…să stau în fotoliul lui..nu știu când va trece această durere cruntă pe care o avem acum…încă nu ne putem obișnui cu gândul că nu mai este aici..ieri alaltăieri era pe picioare în casă…și acum nu îl mai putem găsi nicăieri….tot timpul îmi imaginez că dau timpul înapoi, că îl am aproape și când îmi dau seama că nu pot parcă îmi înfige cineva un cuțit în suflet…..Ne este atât de DOR de el…nu știu când ne vom mai liniști dar deocamdată suntem total date peste cap, noi, fetele lui…. (mama, sora, nepoatele mele, eu….) Dumnezeu să îl odihnească în pace……😥😥😥
În rest…multă muncă la școală..am luat vacanță ieri, dar în afară de zilele de duminică și luni (de Paște), în rest vreau să lucrez, m-am apucat să conspectez de câteva săptămâni, zi de zi, până la somn. Am obosit foarte tare dar încerc din toată puterea să am un rezultat bun în vară și sper să mă ajute Dumnezeu! Marți am fost cu elevii la un Hotel mare din Eforie și li s-a prezentat unitatea hotelieră spre o posibilă colaborare în viitor pe partea de practică , iar la final am avut un moment de respiro la restaurant și mi-a umplut sufletul de bucurie…să vezi cum 50-60 de elevi te îndrăgesc așa tare și tu la rândul tău, este un sentiment minunat…tot timpul Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a adus pe acest drum și pentru că am niște copii atât de frumoși la port și suflet…îmi sunt atât de dragi și îmi oferă atât de multă împlinire sufletească….Le-am promis că facem o excursie împreuna cu o parte dintre ei în Săptămâna Verde la începutul lui Mai și de-abia așteaptă! Și eu am emoții pentru că îmi doresc să iasă ceva foarte frumos, să ne bucurăm împreună de acea zi, iar amintirile să rămână pe veșnicie în sufletul lor cu drag, uitându-se în spate peste ani! Atașez mai jos felicitarea scrisă de Amalia de la 9C saptamana aceasta la liceu, intr-una din ore și apoi o poză de marți!
Copiii blănoși sunt bine, Ares face numai prostioare, roade copacii, face gropi adânci în curte, trage de gard cu dinții când vede câini mari … ta-su îl aleargă prin curte să îl certe 😆😆 Ieri l-am rugat pe chatgpt să-mi facă o poză tablou, dându-i una eu cu el și mi-a făcut o adevărată minunăție!!!! Ia uitați ce biju am!!
Cu Tom nu mi-a creat o poză ok pentru tablou, o să mă gândesc și o să încerc altceva…dar până atunci să vă arăt și ceilalți blănoși ai casei – Tom și Bella!
Dia este și ea în vacanță și de-abia așteaptă să ne strângem toată familia de Paște, o iau pe mama la mine de azi până luni, să stea la noi! Mâine o să vină și sora mea cu fetele și o să stăm la masă…o să fie tare trist pentru că e prima sărbătoare când tata nu e la masă..o să tot plângem…dar….asta este…foarte greu…nu știu cât va dura până ne vom obișnui cu gândul că ne veghează de Sus acum…sau ..poate că nu ne vom obișnui niciodată..poate că va fi mereu un gol în suflet….Dar să vă arăt ce grijă are de mine Didi, care îmi face deseori salată de fructe seara când lucrez !!
O să vă pun și o poză, două cu mine la final..într-una din zilele când plecam spre școală…acolo nu vreau să arăt durerea copiilor mei dragi…acolo este locul în care le aduc bucurie, energie, sete de a le insufla cunoștințele mele și nu vreau să arăt tristețe, epuizare psihică și emoțională, asta e lupta mea și nu trebuie ei să sufere de pe urma ei! Deci pentru ei sunt aceeași persoană, care zâmbește și își face meseria cu drag și împlinire!
Dragilor, vă mulțumesc din suflet că ați citit blogul de astăzi, vă urez SĂRBĂTORI FERICITE, cu sănătate, fericire și împlinire sufletească! Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile și casele, să aveți parte de bucate gustoase și clipe magice petrecute alături de cei dragi! Eu am încercat mereu să profit de aceste momente și am colaje făcute multe, acum le privim și plângem dar totodata știu în suflet că mereu am încercat să fac aceste clipe să conteze și am reușit!
Paște fericit, dragilor, din partea familiei Ștefan!
Draga mea, să fii sănătoasă, puternică și să găsești mereu resurse în tine pentru a parcurge acest drum! Învierea Domnului să vă lumineze căminul și sufletele!
Multumesc din suflet, Laura, multa sanatate si fericire si voua!! Doamne ajuta!!