Jurnal Săptămânal – 25/04/25

Hristos a Înviat, dragi cititori de pretutindeni! Sper să vă găsesc sănătoși, fericiți și puțin mai odihniți după perioada sărbătorilor! Sper că ați avut familia aproape, ați gustat din bucatele pregătite și i-ați dat Slavă lui Dumnezeu pentru tot ceea ce aveți!

Am avut și anul acesta o masă frumoasă împreună, a venit sora mea, nepoatele, pe mămica am luat-o să doarmă la mine câteva nopți și duminică am adus-o de la Techirghiol și pe mătușa mea, sora mamei, care locuiește în București dar este venită să facă proceduri la Sanatoriu. A fost greu fără tata dar…am găsit momente să și râdem, să povestim…suntem o familie unită și asta îl face pe el fericit de acolo, din Ceruri! Sora mea a fost în noaptea de Înviere la el la mormânt și i-a pus lumină sfântă, așa cum și el îi aducea ei acasă, atunci când nu putea să meargă la Biserică. Noi am fost să luăm lumină în cartier, la o plimbare pe jos, toți trei, spre bucuria Diei dar și a noastră, bineînțeles!

Anul acesta am vopsit ouăle cu ”tehnica șervețelului” și mi-a plăcut foarte mult cum au ieșit! Se pun boluri separate pentru fiecare culoare, se toarnă apă fierbinte, 2-3 linguri de oțet în fiecare și vopseaua, eu am folosit Carmin Dr Oetker – albastru, verde, portocaliu, mov și roșu. Apoi luăm două șervețele din rola de bucătărie (groase, calitative), le așezăm unul peste altul și începem și turnăm cu lingurița din fiecare culoare, amestecat, apoi punem oul în palme și îl împachetăm cu șervețelul. Îl așezăm pe cofrag la răcit. Peste 10-15 minute putem desface șervețelele și ta-dam!

Ne-am împărțit treaba și fiecare a gătit câte ceva, eu am vopsit ouăle și bineînțeles cozonacii … și, spre încântarea mamei, a gustat și ea cald, atunci când l-am scos din cuptor, fiind la mine acasă de data aceasta!

A doua zi, luni, am făcut o plimbare de jumătate de zi, am ieșit pentru mama în special pentru că nu mai mersese demult la drum. Am ales să mergem mai întâi la Mănăstirea Colilia, un lăcaș de cult ortodox situat în comuna Cogealac, în inima Dobrogei, între satele Grădina și Râmnicu de Jos. Este singura clădire rămasă din fostul sat Colilia, o așezare fondată în 1880 de coloniști germani veniți din gubernia Herson (Crimeea), care au construit aici o biserică evanghelică, școală și alte gospodării. În prezent, mănăstirea găzduiește o obște de 16 maici sub îndrumarea stareței Rafaela Stavrofora. Pe lângă activitățile religioase, mănăstirea oferă sprijin social, adăpostind și îngrijind persoane vârstnice fără posibilități materiale. Vizitatorii pot admira pictura în frescă realizată între 2007 și 2009, precum și icoana făcătoare de minuni aflată în biserică. A fost prima oară când am vizitat această minunată Mănăstire, unde a contribuit și socrul meu la ridicarea acesteia și cu siguranță vom mai reveni!

Am dus-o apoi pe mama la o plimbare în Portul turistic Jurilovca, să simtă o briză de apă liniștită și să își odihnească sufletul rănit puțin.

În inima Dobrogei, la marginea lagunei Razim, se deschide un colț de poveste: Portul Turistic Jurilovca. Inaugurat recent, în 2023, acest port modern nu este doar un punct de plecare către Gura Portiței sau Delta Dunării, ci și un loc în care simți cum timpul încetinește. Cu 180 de locuri de acostare și facilități de ultimă generație, portul aduce împreună pescarii tradiționali și iubitorii de natură, oferindu-le un spațiu comun de întâlnire între vechi și nou. Vă recomand să ajungeți acolo măcar o dată – e genul de loc în care briza și mirosul apei îți curăță mintea de griji măcar pentru o scurtă perioadă de timp!

(Dia și tati s-au plimbat cu hidrobicicleta pe lac timp de o oră și a costat 50 Lei)

 

Am lăsat-o pe mama acasă luni și de marți până astăzi soțior a muncit în curte și grădină de dimineața până seara, dragul de el…i-a montat Diei trambulina…iar mie mi-a construit ceva ce mi-am dorit de când m-am mutat – un leagăn din lemn…fain tare!

Mi-am făcut și eu puțin de treabă, pentru că mi-a scos un corp cu rafturi gri metalic din magazia lui pe care nu-l mai folosea și am fugit să-mi cumpăr câteva plante cu flori și le-am pus în ghivece pe terasă. O să mai adaug după ce încep serviciul, vreau să iau de la o doamnă din drumul meu spre liceu!

Ieri mi-era dor să pregătesc ceva bun în casă și am copt niște gofre la aparat și am pus Nutella la mijloc!

Copilașii noștri blănoși sunt bine, Ares se bucură de curte, aleargă, se joacă toată ziua. A fost foarte fericit să ne vadă mai mult pe afară decât în sezonul rece, ne-am jucat împreună mai mult și are o energie fără limite! E un dulce, îl adorăm!

Pe mine mă găsiți în cea mai mare parte de câteva săptămâni încoace la conspecte pentru examenul din vară, de dimineața și până la somn, cu mici pauze. Am observat că ochii au început să obosească foarte tare, am plâns extrem de mult cele șase săptămâni cu tata….și plâng zilnic și perioada aceasta dar episoade mai scurte.

Nu există zi să nu mă doară..dar trebuie să accept această perioadă de doliu care nu știu cât va dura, dar îmi voi lăsa sufletul să simtă durerea, dorul și disperarea așa cum vrea el…nu pot să schimb ceea ce simt…sentimentul de tristețe este profund..simt că a plecat prea repede…prea brusc…și ce e mai dureros este faptul că știu că NU era pregătit să ne lase acum..și-ar fi dorit să mai stea alături de noi….A, și l-am visat în anumite momente cheie de când nu mai este, iar acum câteva nopți am reușit să îl și pup și mi-a încălzit sufletul în vis, dar l-a îndurerat atunci când s-a trezit la realitate … Tata îmi apare în vis ”grăbit, ocupat”, probabil perioada aceasta până la 40 de zile simte că are multe de ”rezolvat”pentru că a plecat atât de brusc…… Sunt într-o perioadă de introspecție profundă despre viață și moarte…despre ce lăsăm în urmă…ce putem realiza cât suntem aici…și totodată, îmi dau seama cât de mult îl iubim pe tata, nu ni-l putem scoate din minte eu, sora mea, mama și nepoatele…suntem profund recunoscătoare pentru tot ce ne-a oferit în această viață acest minunat suflet…și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am avut și am doi oameni de mare valoare masculină în viața mea…tăticul meu care rămâne să mă vegheze de Sus acum…și soțior care îmi este stâlp și susținere acum pe Pământ…Doamne ajută la toată lumea, Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile, pupați-le, strângeți-le în brațe cât mai des…viața nu se ”negociază”…azi ești, mâine lași în spate ce ai sădit de-a lungul ei! Sădiți flori cu miresme care nu vor fi niciodată uitate!…