Astăzi este…
Duminică, 17 Martie 2024
Afară…
A fost o săptămână mohorâtă dar astăzi în sfarsit o zi cu soare si mai cald putin. Nu a sărit temperatura de 10-12 grade, dar măcar am avut parte de soare! Am profitat de aceasta minunata zi si am luat-o pe Didi la plimbari lungi la pas, dar voi povesti despre asta mai jos!
Mă gândesc…
La viață și la…pierdere! Din pacate, debutul saptamanii mele a fost drastic de greu de suportat…m-a transat o durere incredibila de suflet din cauza pierderii copilului nostru blanos Max….A fost crunt de dureros..am trecut prin toate etapele pierderii…vină…”de ce-uri”…oftica…si apoi dupa 6 zile de plans aproape in continuu am ajuns la etapa de tristete….lacrimile au scazut in volum….corpul slabit cu sentimentul de neputinta…cum sa-l aduc inapoi…caci nu am cum….nu mai am cum…..cand intru in curte vad gol, ma doare…cand ies…ma doare…nu stiu cand va trece durerea aceasta…dar necesita timp…deocamdata mai este….Dar pentru ca trebuie sa fiu intreaga mintal pentru familia mea, astazi am hotarat sa ies la aer…la mare…la Biserica…la plimbare…la cateva cumparaturi…si am luat-o pe Dia cu mine, F este la serviciu.
Maxi al nostru facea 3 anisori anul acesta, era mezinul casei..din pacate nu am facut suficient sa il protejam de pericolele ce stau in exteriorul casei…s-a intamplat cand nu era nimeni acasa..Dumnezeu ne-a ferit sa il vedem, pe mine si pe Dia, acest pas a fost lasat pentru omul cel mai puternic al casei…sotul meu…. Nu stiu cat timp va trebui sa treaca pana lipsa nu se va mai resimti atat de profund…si tristetea….si sa lase loc doar amintirilor placute si atat….dar te-am iubit din tot sufletul Maxi al nostru….nu stiu de ce Dzeu a hotarat sa te ia atat de brusc din viata noastra, fara sa putem sa ne rugam pentru revenirea ta…pt insanatosire…pt orice…pur si simplu te-a luat si atat….si noi trebuie sa ne obisnuim sa vedem curtea fara tine…goala asa…si nu pot inca…poate in timp…..
Stiu ca este o postare cu inceput sumbru dar asta este viata noastra, a tuturor..cu bucurii si pierderi…cu durere si impliniri…salturi in evolutie dar si caderi…asta este viata….
Dar hai sa anim putin postarea. Dia a luat aceasta pierdere in regula, cand plangeam luni m-a imbratisat si mi a zis – stai linistita, mami, Maxi e fericit cu ceilalti catei in Cer!…deci ea a avut o trecere ok, nu a suferit, poate ca ei nu au capacitatea aceasta de constientizare la varsta lor si e mai bine…asadar, a trebuit sa imi feresc starile de tristete de ea si sa le astern cand am fost singura mai mult…
Astazi insa am simtit ca trebuie sa ies putin si am avut cateva ore foarte frumoase, am mers cu Didi in centrul vechi din Constanta, am parcat fix in fata Liceului pe care l-am absolvit cu drag, Mihai Eminescu….
Apoi am mers la pas pana la Tomis Mall, unde am intrat la DM, Pepco, Kik si Mc pentru cateva sandw. Am luat cateva chestioare de la DM, le pun mai jos
Apoi am mers la locul de joaca de langa Colegiul Mircea cel Batran si Teatrul National de Opera si Balet!
Am mers pe faleza si am coborat la mare putin, fiind atat de placut afara….si apoi am intrat in Biserica Greaca unde ne-am rugat! Copaceii au inceput sa infloreasca, primavara este aproape (vremea calduroasa ma refer)…
Ne-am intors apoi la masina, dupa cateva ore de plimbare care a fost tare placuta….
Tomy s-a bucurat sa ne vada inapoi…mai ales ca era ocazia prielnica sa mai ceara ceva de mancare…?
În bucătărie…
Am gatit ciorba de pui a la grec saptamana aceasta, bolognese, ceafa de porc la airfryer, salate, clatite si….pentru scoala am facut gogosi cu Didi!
Meșteresc…
Am cumparat inca 2 corpuri de la Jysk cu rafturi, albe, precum i-am luat Diei si le-am pus in birou, unde stau mai toata ziua, in stanga si dreapta divanului de la Ikea. Am reusit sa aranjez cam jumatate din spatiul lor, dar astazi, dupa ce postez mai aduc cateva cutii de carti sa mai asez si in rafturile de jos! Am comandat de la Ikea si corpul cu latime de 50 pentru dormitorull Diei, trebuie sa soseasca saptamana viitoare, o pilota, cateva lenjerii si accesorii pentru bucatarie.
Un citat
Sa nu pierdem rodul postului, dupa ce am rabdat truda postului. – Sfantul Ioan Gura de Aur
O fotografie de suflet…
Fotografii din concediul minunat din Thassos, Grecia 2019…..Lovely memories!
Animăluțele mele…
Flori/ghivece plante…
Dragilor, vă mulțumesc din suflet că îmi citiți Jurnarul! Sper să aveți o săptămână care urmează cu sănătate, fericire, clipe magice petrecute în familie, spor în tot ce întreprindeți, zile cu soare, pace în suflete și credință și recunoștință față de Dumnezeu!
Vă pup!
Îmi pare rău că ați trecut printr-o astfel de pierdere. Cred că e foarte dureros și când se duc prietenii nostri necuvantători, mai ales așa pe neașteptate.
Mi-a plăcut plimbarea voastră, v-am insoțit si eu virtual prin aceste poze, dar și în amintirile din Thassos. Frumos loc de vacanță.
O săptămână liniștită!
Multumesc din suflet, asemenea!!!
Imi pare rău de pierderea lui Max, nici nu vreau sa îmi imaginez cum va fi cand se va duce și cățelușa noastră. Mai ales ca a fost neașteptat, offf 🙁
Îți doresc toate cele bune și o săptămână linistita, sa te bucuri de celelalte animalute și de familia ta frumoasa!
Cu gânduri bune,
Alina
Multumesc frumos pentru ganduri, apreciez! Saptamana frumoasa!!
Draga Oana, regret nespus pierderea catelusului, suferinta ta este evidenta…
Imi place tare mult jurnalul tau, invita la credinta,liniste,optimism…frumosul razbate din toate:sentimente, ganduri,imagini …si-ti marturisesc ca sufletul meu a tresarit la vederea liceului in care am invatat…atatea amintiri si doruri!
Iti doresc o saptamana linistita, cu mult soare!
Daniela
Multumesc frumos pentru aprecieri, conteaza mult pentru mine!
Si eu am emotie de fiecare data cand ajung pe langa Liceul absolvit, ani frumosi cu amintiri dragi!
Saptamana frumoasa, Daniela, te pup!
Oana, imi pare nespus de rau de pierderea ta si pot sa spun ca iti inteleg suferinta.
Mi-a placut plimbarea ta si iti multumesc din suflet cu fotografia cu marea (o ador).
Cat de mult imi plac postarile tale, cat de frumos povestesti. De fiecare data simt ca sunt si eu alaturi de voi.