Jurnal Săptămânal Onycesc – 25/01/26

Duminică frumoasă, dragi cititori! Bine ați revenit în colțișorul sufletului meu  – Oana’s Corner!

Când m-am așezat să scriu
Duminică – ora 10 as usual, dar cu un rest de cafea pentru că am scris până acum în jurnalul personal, am avut un vis frumos cu tata…și mereu îmi notez tot ce îmi amintesc cât e încă proaspăt…apoi plâng….pentru că dorul e mare…și acum mi-am șters lacrimile și încep să scriu în al doilea jurnal – vă scriu vouă! Vreau pe această cale să vă mulțumesc pentru faptul că îmi citiți postările, înseamnă mult pentru mine faptul că îmi scrieți un cuvânt frumos, de fiecare dată când am zis că poate arăt prea mult, spun prea mult, vin câteva comentarii în privat sau aici și îmi spun că le place să-mi citească jurnalele…și atunci I keep on going! So…thank you!! Mulțumesc că sunteți aici – Dumnezeu să vă dea sănătate!

Vremea care m-a însoțit

După multe zile cu temperaturi sub 0 grade, dar cu soare pe cer, iată că de câteva zile avem temperaturi cu plus… însă cerul e complet închis. Ploaie măruntă, ceață și niciun semn de la „sorinel”… îl așteptăm cu nerăbdare, pentru că razele lui ne dau energie, ne încălzesc sufletul și parcă ne bucurăm mai tare de peisajele simple ale naturii. Acum totul pare prea gri.
E mai cald ca temperatură, dar se simte mai rece în interior.

Unde mă găsesc acum
Așa și așa sunt….simt că am consumat foarte multă energie cu inspecția de miercuri, de săptămâna aceasta – am muncit peste 10-11 ore timp de 10 zile (fără cele două în care am fost bolnavă) și efortul a fost considerabil. Acum, după ce totul a trecut și am scăpat de acea presiune, parcă mă preling… stoarsă de puteri, dar mai ales pe interior. Pe exterior sunt ok – predau cu energie, acasă sunt ok, dar pe interior simt acea ”oboseală și epuizare psihică”. Încerc să ajung din nou la acea stare frumoasă de ”chill” de la începutul modulului dar parcă încă sunt în priză – ce să fac , ce să fac, ce să rezolv, ce aș putea să mai lucrez – încerc să mă liniștesc ușor ușor! 

Pentru ce mulțumesc săptămâna aceasta
Mulțumesc pentru că am reușit să trec de ziua inspecției cu bine – doamna metodist a fost foarte mulțumită, mi-a oferit un feedback bun și pentru mine asta e foarte important! Sunt foarte atentă la indicațiile oamenilor care nu vor să vină să-ți facă rău sau să te pună în ”lumina începătorului”, ci care vin să-ți ofere ghidaj, încredere. Mi-a spus că totul a fost foarte bine, actele, prezentările, orele, iar la final mi-a zis câteva cuvinte care m-au marcat și anume – ”sunt profund impresionată de relația pe care o ai cu elevii tăi! ”Am avut trei clase la inspecție din cele cinci la care predau și cu fiecare dintre ele a fost foarte bine, s-a văzut că elevii și-au dat silința, eram obișnuiți să colaborăm, să le fiu de ajutor, să mă asigur că înțeleg tot, așa cum facem de obicei și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că s-a văzut această dragoste a mea față de copii, energia pe care o avem la clasă, care mă împlinește și mă face permanent să realizez că prestez meseria pentru care am fost creată și nu e nimic mai frumos! 

Urmează inspecția din luna mai și de săptămâna viitoare vreau să mă apuc de portofoliu pentru că este extrem de stufos și am de muncă mult la el! 

Chiar înainte de ziua inspecției ne-am apucat și de birou – am scos toată mobila afară și meșterul nostru cu mâini de aur s-a apucat să-l îmbrace frumos 😃. O să dureze ceva timp, dar cu siguranță când va fi gata – vom fi extrem de fericiți! Vom monta și mobila de la Ikea, vom pune și ușa pe care am cumpărat-o ieri de la Dedeman, de unde le-am luat și pe celelalte – și…..totul va fi fresh și nou în locul în care muncesc eu zi de zi, ore și ore, la pregătirea lecțiilor… și, bineînțeles, la scrierile pentru voi, în jurnal. 🤍

Bucurii mărunte
Pentru că am fost ancorată mai mult în jurul inspecției săptămâna aceasta, nu am avut timp să-mi bucur sufletul cu mici achiziții, dar astăzi vreau să mergem la Pepco, Jumbo și o să-mi iau și eu câte ceva, simt nevoia să îmi cumpăr mici lucrușoare simple dar încadrate în – mici bucurii!

O alta bucurie ar fi faptul că anul acesta mi-am propus să mă văd mai des cu sora mea și, dacă a fost ea la mine ultima dată, ieri am mers noi la ea în vizită (bineînțeles că am luat-o și pe mama). Am stat până târziu, le-am dus negresă făcută de mine, fetele s-au bucurat foarte tare și m-am întors bucuroasă că mă țin de cuvânt și lupt ca noi să nu mai devenim brusc rupte din cauza durerii pierderii lui tata. Nu e o soluție ca fiecare dintre noi să sufere acolo și să ne vedem la ocazii, ci prezența noastră ne ajută să râdem după o săptămână grea – să ne bucurăm de familie și de ce a lăsat tata în urma lui – iubire, uniune, respect!

Blănoșii mei

Copilașii mei sunt bine, pe Ares nu prea l-am mai lăsat în casă pentru că tot plouă și e noroios tare dar am apucat să-l băgăm până să se strice vremea, i-am dat o jucărie nouă și s-a bucurat de ea! Tommy și el happy dar mă sâcâie faptul că e prea slab – vreau să îi schimb boabele pentru că nu se satură deloc și e prea slab – o să încep să mă ocup și să caut ceva mai calitativ…tot timpul cere de mâncare și e vizibil slab și mă doare asta! Dacă aveți ceva recomandări – please do tell!

O părere spusă încet

Cred că, uneori, nu copiii mă sperie.
Ci adulții.

Nu elevii îmi dau emoții, nu ei mă fac să mă simt mică sau judecată.
Copiii au un suflet bun, direct, curat.
Cu ei mă înțeleg din priviri.
Ei simt când ești sincer, când îți pasă, când ești acolo cu adevărat.

În fața lor nu trebuie să demonstrez.
Doar să fiu.

Dar în jurul adulților… parcă există mereu o tensiune invizibilă.
O evaluare. O comparație. O posibilă răceală.
Uneori chiar o răutate mascată în corectitudine.

Săptămâna asta mi-a amintit că locul meu sigur e în clasă, între copii, acolo unde iubirea se vede simplu.
Și că poate una dintre cele mai mari lecții pentru mine e să nu-mi mai fie frică de privirile din afară, atunci când inima mea e deja la locul ei.

Rubrici pe scurt – jurnal săptămânal

Ce m-a obosit cel mai mult
→ epuizarea de după inspecție, presiunea acumulată și faptul că am funcționat mult timp „pe pilot automat”, fără să apuc să respir cu adevărat.

Ce m-a liniștit
→gândul că am trecut cu bine, cuvintele doamnei metodist și sentimentul că relația mea cu elevii e reală, construită în timp, nu doar pentru o zi

Ce am făcut pentru mine
→ mi-am dat voie să simt oboseala, să scriu, să plâng, să mă opresc puțin și să caut mici bucurii simple, ca un pansament blând pentru suflet.

Un adevăr pe care nu-l mai ocolesc
→ după un efort mare, nu trebuie să fiu imediat bine. Am voie să fiu stoarsă. Am voie să mă refac încet.

Ce las aici
→ presiunea că trebuie să demonstrez mereu ceva, chiar și după ce am reușit

Ce iau cu mine
→ recunoștința că Dumnezeu îmi dă oameni care mă încurajează și momente care îmi confirmă că sunt pe drumul meu.

Unde am fost mai blândă cu mine
→ acceptând că nu pot reveni instant la „chill”, că uneori corpul și mintea au nevoie de pauză, nu de planuri

Ce mi-a adus bucurie pe neașteptate
→ vizita la sora mea, râsul fetelor, negresa făcută cu drag și sentimentul că familia noastră încă se ține strânsă.

Ce am evitat (și e ok)
→ să mă izolez în oboseală și să las tristețea să ne rupă pe fiecare în colțul lui.

Ce mi-a lipsit
→ odihna aceea profundă care te repară complet, nu doar somnul de câteva ore.

Ce vreau să fie mai ușor săptămâna viitoare
→ să cobor ritmul, să încep portofoliul cu pași mici și să mă întorc, încet, la starea mea de liniște.

 Un moment în care mi-a fost dor de tata
→Mi-e dor de tata oricând.
Oricum.
Oriunde.

Dorul nu are program și nu se diminuează cu zilele.
Doar înveți să-l porți altfel.

Și poate că visul acela frumos de azi dimineață a fost un fel de mângâiere.
O adiere.
Un „sunt aici” pe care sufletul îl înțelege fără cuvinte.

Pașii de săptămâna viitoare
Urmează o săptămână cu teste, predări, mult du-te vino, dar cu o meserie care mă împlinește oricât de greu sau aglomerat ar fi programul – și în rest…îmi doresc un final de ianuarie liniștit, cu sănătate și puțin respiro emoțional…- așezare pe un teren mai calm, avem noi timp să ne agităm din nou mai încolo!

V-am spus de data trecută că lucrez la acel tracker anual și este aproape finalizat, completez în el zilnic ca să nu rămân în urmă dar pe ici pe colo mai adaug pagini. Când mă voi simți mulțumită de varianta lui finală, o să fac un video și o să-l postez pe contul de TikTok și poate și Youtube și o să vi-l arăt și aici! 

Dragilor, vă urez un sfârșit de lună frumos, cu sănătate, bucurii și oamenii dragi aproape!

Eu sper să mă liniștesc ușor ușor, să mai scad un pic din tensiunea din corp și presiunea care a fost prezentă perioada aceasta și să mă bucur de tot ce mă înconjoară în tihnă sufletească!

Ne citim duminica viitoare, aici, în colțișorul meu de suflet. 🤍
Dacă ai citit până la capăt, lasă-mi un gând în comentarii… mi-ar face tare mult bine să te simt aproape.