sursa foto: shutterstock.com
Ce chin profund..sa stai mereu sa astepti in anxietate, in teama, in speranta combinata cu groaza…ce grea e starea de neputinta…durerea…vidul…nu poti sa te gandesti la altceva..nu poti sa rupi lanturile…te afunzi si afunzi…in neputinta si slabiciune…si te rogi…si speri…si nu stii nimic pana la 13…atunci este apogeul emotiei, simti ca o iei razna..incerci sa tii bataile inimii in piept…si dupa ce afli vestile incerci sa-ti recapeti respiratia…si apoi ramai iar amortit in starea de neputinta…si speranta …dar cu teama…si iar respiri greu, fortat pana a doua zi cand o iei de la capat…
Ne rugam sa il mai vedem o data cu ochii deschisi..ne rugam sa i mai spunem o data tata…ne rugam sa mai fie langa noi macar cateva ceasuri, constient, sa l pupam, sa i spunem cuvinte de drag…ne rugam sa nu plece..sa lupte..sa se faca o minune…regretam timpul scurs prea repede…amintirile stau ca un foc viu in suflet…il vedem tanar, vesel, mandru de ce a dobandit..il vedem om bun, iubitor de viata, de calatorii, de frumos. Om iubitor de familie, care a dat totul pentru ea…mi-a dat educatie, formare, tot ce mi-a fost necesar sa pornesc in viata…tot ce a putut depinde de el a facut pe acest pamant…pentru a fi un tata caruia sa nu ii poti reprosa nimic…nimeni nu e perfect, nici eu, nici tu, nici el..dar altii isi abandoneaza familiile…nu isi doresc sa refaca relatiile, sa ofere suport moral sau fizic…el a dat tot ce a putut si a stiut el unei familii frumoase care acum sta pe un fir subtire de a se destrama fizic in acest univers…sufletul lui stiu ca lupta..pt asta luptam si noi cu rugaciunile..sa ne auda ca ne rugam pentru el…ca speram pana in ultima clipa…
Si apoi…daca va fi sa plece … spiritul lui mereu va fi alaturi de mine…il voi chema mereu cand voi merge in casa Domnului..sau in casa mea, peste tot! Stiu ca ma va ghida si imi va fi alaturi..dar dorul de imbratisari va fi crunt…dorul de glumele lui va fi crunt…dorul de grija lui va fi crunt..dar sper ca mi-o va purta de acolo de Sus…va zambi cand voi reusi…va fi trist cand voi cere indurare de la Domnul nostru pentru greutati…
Niciodata nu esti pregatit pentru acest pas greu de dus in viata…oricat ti ai spune si ai spera ca poti, nu reusesti sa te aduni..e crunt…o bucata din tine se va rupe pentru totdeauna..o camaruta din inima ta va fi mereu goala si pustie..oricat te-ai bucura de orice implinire in viata, acea camara va apasa si va durea…ca el nu e aici si nu vede..nu simte alaturi de tine…cand un parinte iti pleaca, inima isi pierde prima ei bucatica…care nu va putea fi niciodata reparata sau hranita cu nimic altceva…va trai izolata acolo si va fi accesata deseori…
Da, viata merge inainte, te poti bucura din nou de zambetul copilului tau..de reusitele tale in materie de cariera, de binele pe care il faci si il oferi celorlalti, da, ai grija de celelalt parinte, de celelalte rude…dar niciodata sufletul nu va mai zambi la fel de plin, mereu va fi acel gol..caci orice bucurie iti aminteste de acea camaruta care e goala…si tristetea si regretul se vor face simtite..cu timpul poate mai pansezi putin rana, dar cicatricea va fi mereu acolo..in camaruta trista din inima mea…te iubesc, tata…..lupta pentru noi…..