Rămas bun, 2024, welcome 2025! Rezoluții pentru noul an!

La mulți ani, dragi cititori,  să fiți binecuvântați în noul an, să vă aducă Dumnezeu bucurie în suflete, sănătate, persoanele dragi aproape, dar și împlinirea tuturor dorințelor!

Pășim dintr-un an 2024 destul de plin și ocupat într-un 2025 sper un pic mai accesibil și înțelept! Rostesc acest ultim cuvânt pentru că această pauză de o săptămână de până acum din vacanță m-a făcut să reflectez la anumite lucruri, așa cum facem noi mereu când liniștim ritmul și putem contura o imagine de ansamblu asupra ceea ce am făcut cu ceva luni în spate ..și am ajuns la concluzia că aș vrea ca în noul an să răresc un pic ritmul muncii asidue pe care o fac zilnic până la somn și aș vrea să am momente de respiro mai dese, cred că e cazul să mă concentrez în 2025 asupra sănătății, controalelor de rutină mai dese (analize de sânge, stomatologie, ginecologie, plus alte investigații pe care noi femeile le lăsăm până atunci când se întâmplă ceva și trebuie să mergem neapărat), dar și clipe de relaxare, mi-am dat seama că eu anul acesta, în afară de acel concediu superb din vară și câte o ieșire pe ici pe colo, NU m-am relaxat suficient în perioadele de respiro, nu mi-am ”oxigenat” creierul ci am făcut iar una alta și de aceea am ajuns în această totală epuizare fizica și psihică din săptămâna de final de modul doi. Întotdeauna ajung la concluzia că ceea ce mă reglează cel mai bine pe mine psihic după câteva săptămâni de muncă pline este acea ”fugă” de acasă, să admir natura, să mă bucur de o masă la un restaurant și să privesc alte peisaje, alte magazine, alți oameni, iar asta o făceam cu brio când plecam la bulgari cu soțior acum câțiva ani, înainte să ne mutăm la casă. Plecam la vecinii noștri și în doi, dar și cu Didi, dar mergeam mai des, la câteva luni eram acolo în weekend, aveam locurile noastre unde ne plimbam, restaurantele noastre unde mâncam mereu ieftin și bun, făceam shopping într-un mall care avea câteva magazine diferite față de ale noastre și îi luam mereu Diei ceva fain de acolo! Mi-e tare dor de aceste plecări scurte, iar acum nu or să mai fie cozi la vamă, Slavă Domnului, o să putem trece repede (pierdeam mai mereu minim 45 minute în vamă când plecam). Ceea ce vreau să înțelegeți este că ador acel sentiment de detașare, din momentul în care plec și ne apropiem de Negru Vodă sau Mangalia, în funcție de ce traseu alegem, simt deja cum las în spate toată oboseala, deadline-urile, grijile, rutina și simt setea de ”nou”, de clipe de calitate petrecute în familie, departe de ”stres”. Este o mare nevoie de aceste clipe de detașare și oricât ai alege o locație din oraș, tot cu gândul la ”trebuie să ajung acasă să…” rămâi, pentru că ești în același perimetru. Așadar, pe lângă necesitatea de investigații cu sănătatea, o să adaug și plecări mai dese la bulgari în weekend pentru acest nou an, plecări care să mă ajute să mă reechilibrez psihic și care să mă facă să mă rupă din ritmul nebun în care mă bag singură și NU mai reușesc să îmi dau seama că e prea mult!! Colega mea dragă de la liceu, Georgiana, mereu îmi spunea ”e prea mult, mai pune frână, mai rărește pasul” dar…noi capricornii cred că suntem cam nebuni căci nu știm ce e aia să ieși din muncă și să mai lași și pe planul doi acest aspect. Dacă tot am vorbit atâta de bulgari, m-am pus să caut niște poze din anii precedenți și să vă arăt niște locații pe care le vizităm mai mereu! (Dobrich, Varna, Balcik, Nessebar etc, cel mai des Dobrich și Varna)

click pe poze pentru a le mări

Să nu mă înțelegeți greșit, îmi iubesc din tot sufletul țara, casa, animăluțele, tot ceea ce mă înconjoară, dar cred că toate au rolul și mai ales rostul lor în viață, iar aceste plecări pentru mine erau vitale, îmi dădeau un aer proaspăt, nou, revigorant și mă întorceam cu alt suflu! Acum o am și pe vecina mea Teo, proaspăt mutată, care m-a ajutat și când am plecat în august cu blănoșii (să-i dea Dumnezeu sănătate), îi hrănește cât sunt plecată și o să am acest confort psihic, faptul că sunt hrăniți cât lipsesc (o zi-două).

Pentru că a venit momentul să îi spun mulțumesc lui 2024 pentru lecțiile învățate și să așez amintirile în biblioteca virtuală și sufletească, o să facem împreună o retrospectivă a evenimentelor și reușitelor din acest an, precum și colajele aferente fiecărei luni din an, așa cum am făcut și anul trecut (aici) și (aici)

• Primul eveniment important care-mi vine în minte este titularizarea, care, deși nu mi-a oferit nota dorită, totuși, ca primă experiență mi-a oferit șansa să am nota necesară pentru a avea continuitate aici, la liceul unde profesez și unde mi-am dorit foarte mult să rămân, deci reușita a fost pe jumătate, dar cu foarte multe zile sacrificate din vară pentru a învăța, efort intelectual foarte mare și extrem de multe emoții după! Mi-a lipsit un curs necesar (pe care-l urmez anul acesta) și nu am putut lua post din prima așa că toată vara a fost un continuu vârtej de emoții și nu a fost ușor, dar am luat în considerare că așa e la început, când urci pe scară și vrei să ajungi sus, ai multe trepte de urcat, mai ales în acest domeniu profesional destul de solicitant! Zâmbesc de fiecare dată când aud oamenii cum compară munca ”la stat” cu munca ”la privat” și sunt extrem de dezamăgiți câte beneficii au primii și cât de exploatată este a doua categorie…zâmbesc pentru că NU au nicio idee cât de solicitantă intelectual și psihic este munca la catedră, eu vin din spate cu 15 ani pe puțin de muncă la privat și după un an și jumătate de muncă la stat în această meserie nu pot spune decât…vino și tu dacă ți se pare mai bine aici! Când vei fi în adidașii mei atunci vei înțelege, altfel vorbele sunt de prisos! Oamenii cred că dacă mergi la stat este pentru că vrei bani, statut etc, dar ce te faci dacă munca pe care o prestezi este vocația ta, oferi ceva deosebit mai departe sufletelor acestora superbe de copii, dar te uiți la tine în oglindă și vezi câtă oboseală și epuizare fizică și psihică implică? Pe alea nu le iau în considerare pentru că nu au cum să compare, dar nici nu trebuie, pentru că în viață noi suntem singurii ”alegători” ai meseriei. Ei nu vor ști niciodată cum e la mine dacă nu încearcă, eu la privat știu cum e acum, după mulți ani. Sper să rezist în meseria mea de acum, mă uit în jur cum tot mai mulți pleacă, renunță după câțiva ani pentru că nu se justifică financiar timpul, efortul, epuizarea, dar eu sper ca măcar împlinirea emoțională să primeze și să mă țină legată de această frumoasă meserie! Noi formăm suflete, nu hârtii patronilor și asta o înțeleg doar unii!..
  

• Apoi, 2024 mi-a oferit un mult așteptat și dorit concediu, după câțiva ani de eforturi financiare pentru mutarea la casă. Am fost la Piatra Neamț și ne-a plăcut foarte mult, am vizitat multe locuri impresionante și ne-am întors fericiți și împliniți!
  

• Mă bucur că și anul acesta am reușit să păstrăm tradiția de a ne strânge cu toții la evenimentele importante, sărbători, zile de naștere, am avut familia aproape! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a ținut părinții sănătoși și anul acesta și sper să îi vegheze și în 2025, mai ales pe tata care este mai încercat!

• Bineînțeles că mă bucur că am mai avansat la casă cu treburile, am finalizat gardul în față, am tras gazele, am turnat placa în terasă, am început acoperișul terasei și am cumpărat și altele importante în casă. În 2025 îmi propun să luăm un respiro de la cheltuielile mari și să ne bucurăm de tot ce am reușit până acum, singurele planuri ar fi să terminăm de turnat trotuarul din lateral, să punem tabla pe acoperișul terasei și gresia în terasă. Cam atât îmi doresc pe partea de casă în 2025, doresc să cheltuim mai mulți bani pe partea de sănătate și plimbări anul acesta, consider că e momentul să ne mai și bucurăm de tot ceea ce am realizat până acum și să nu mai avem presiunea la ”trebuie să facem asta neapărat la casă”!

• Și, nu în ultimul rând, aș vrea să menționez împlinirea sufletească pe care am avut-o acum, la final de 2024, pentru recunoștința elevilor mei care și-au arătat-o prin acea minunată felicitare pe care am postat-o anterior și steaua recunoștinței pe care o am pusa pe perete în birou și o văd mereu când intru sau ies și zâmbesc! Cea mai mare reușită este aceasta, să știi că poți da ceva mai departe, o bucată din tine și să o însămânțezi în mintea și sufletul lor, bucată pe care o vor mai accesa câteodată în viitorul lor și își vor aminti de tine și ce am însemnat pentru ei! Îi mulțumesc Domnului constant pentru această reușită!

Așadar, dragilor, vă las mai departe colajele aferente anului 2024 și vreau să spun și eu bye-bye 2024 – mulțumesc pentru toate lecțiile, încercările, clipele de împlinire sufletească și….welcome 2025! Sper că vei fi darnic cu mine – vreau sănătate pentru mine și familia mea, vreau să reușesc să-mi prestez meseria cu dedicare, bucurie, vreau să am din nou clipe de relaxare și voie bună alături de familia mea dragă și mâna de prieteni, puțini dar prețioși, vreau și un dram de noroc atunci când va fi necesar (pe la examene) și reușite pentru Dia, atât la școală, cât și în activitățile ei extrașcolare! Te rog ca relația mea cu Flo să fie la fel de sudată și frumoasă ca și în anii care au trecut, aproape 18 la număr, te rog să mi-l ții și pe el sănătos și cu poftă de muncă (mai ales prin curtea casei 😆 că are mai mereu este ceva de făcut) și, bineînțeles și fata mea dragă, sufletul meu, Dia să fie și ea ferită de boli și altele! Dragilor, vă doresc din tot sufletul un 2025 cu sănătate, bucurie, fericire, tot ce vă doriți să se îndeplinească, să purtați recunoștință în suflete și atunci când veți avea greutăți să vă rugați la Dumnezeu cu tărie și El vă va arăta calea! Vă iubesc, vă respect și vă mulțumesc că sunteți aici! La mulți ani!!!!

click pe poze pentru a le mări