Recenzie carte: “Metoda daneza de crestere a copilului”

Buna, dragi cititori, stiati ca danezii sunt considerati de mai bine de 40 ani ca fiind cei mai fericiti locuitori ai planetei? Ei bine, aceasta afirmatie si dorinta de a citi o noua carte despre parenting m-au determinat sa devorez cartea “Metoda daneza de crestere a copilului“, o lectura usoara, placuta, care cu siguranta merita citita. Hai sa povestim!

Autoarea cartii, Jessica Joelle Alexander, o americana stabilita in Danemarca, alaturi de partenerul ei, psihologul Iben Dissing Sandahl au adunat informatii, au facut numeroase studii, cercetari si au ajuns la concluzia valoaroasa ca: danezii sunt fericiti datorita educatiei lor, asadar un copil fericit va ajunge un adult fericit care la randul lui va creste copii fericiti.

• Daca ne gandim la faptul ca in multe tari, precum America inca se practica acea disciplina foarte riguroasa in care copiii sunt impinsi si obligati sa aiba numai rezultate bune sportive sau in mediul academic, sau ca pana la 90% dintre americani inca folosesc lovitul ca forma de disciplina pentru copiii lor, nu ne miram ca se ajunge la o pubertate cu debut precoce, care la randul ei este deseori tratata cu tratamente hormonale. In Danemarca, accentul se pune pe bunastare si un stil proactiv de a creste copiii, punandu-se un mare accent pe limbaj, acesta formand cadrul dinamicii in care urmeaza sa se dezvolte intreaga relatie parinte-copil. Un limbaj axat pe critica ne impiedica sa vedem perspectiva celuilalt pe cand unul axat pe identificarea si descrierea emotiilor ajuta la transformarea situatiilor neplacute in ocazii de a invata. Ei considera ca o societate construita pe cooperare, conectare si empatie este o societate fericita.

• Danezii sunt oameni fericiti pentru ca au o imagine pozitiva asupra vietii, vazand mereu partea plina a paharului indiferent de evenimentele nefericite prin care trec. O povestioara ne este relatata prin care un baietel vine foarte suparat acasa si ii spune tatalui cat este de mahnit pentru ca a nu a performat bine la meciul de fotbal. Tatal lui il opreste si il intreaba daca are vreo mana sau vreun picior lipsa in urma acelui antrenament, copilul continua sa se vaite dar tatal il duce in punctul in care spune: hai sa sarbatorim faptul ca nu ti-ai rupt un picior astazi! Asadar, daca presezi un copil sa devina competitiv risti sa il determini sa ajunga impersonal si sa nu isi gaseasca fericirea niciodata aflandu-se in permanenta concurenta cu ceilalti din jur.

• Un lucru ce m-a bucurat este sa citesc despre avantajele jocului liber. Ma uit in jurul meu si observ cum tot mai multi parinti isi trimit copiii la activitati de dimineata pana seara deja, trebuie sa invete limbi straine de la 5 ani, la scoala deja trebuie sa stie sa scrie, trebuie sa aiba 2-3 skill-uri, activitati sportive unde sa fie de top…Dar oare asta conteaza la varsta lor? In educatia daneza un rol primordial il are joaca libera. Aceasta ii ajuta pe copii sa fie mai putin anxiosi si mai rezistenti in fata situatiilor stresante. Joaca le reduce stresul, ii ajuta sa isi creasca o incredere de sine puternica. Eu aplic aceasta tactica, lucrez de acasa si am invata-o pe Dia sa stea in camera ei si sa se joace , sa isi creeze povesti, o aud cum papusile ei au diverse roluri, isi schimba activitatile singura, ba coloreaza, ba face un puzzle. Ma cheama doar cand termina activitatea sa imi arate ce a “creat ea”. Sa nu ma intelegeti gresit, Diana este un copil foarte sociabil, iubeste copiii, avem si momentele noastre de joaca, dar cel mai mult din timp si-l petrece in joaca libera in mediul creat de ea. Noi ca parinti, trebuie sa ii asiguram mediul de joaca, sa le dam spatiu sa se dezvolte, sa exploreze, chiar si in exterior trebuie incurajata socializarea cu alti copii de varste diferite, nu trebuie intervenit cand nu este necesar, lasati cat mai liber in joaca lor.

• Noi parintii am cam vrea sa ne tinem copiii intr-o mica “bula” unde sa nu pateasca nimic, insa danezilor nu le este teama de evenimente nefericite, ei vazand mereu partea plina a paharului. Ei considera ca tragediile sunt chestiuni despre care trebuie sa vorbim, din suferintele noastre aflam mai multe informatii despre propriul nostru caracter, ajutandu-ne sa ne dezvoltam inteligenta emotionala, sa devenim empatici si sa ne bucuram mereu de lucrurile bune din viata noastra. Parintele sa fie un model de onestitate pentru copiii lui, sa ii arate copilului de mic gama de sentimente pentru a invata sa se descurce mai usor ulterior in viata lui.
• Lauda limitata este un alt punct interesant de mentionat si anume, danezii nu prea isi lauda copii, in schimb o fac la modul realist atunci cand este momentul potrivit. Considera ca stima de sine se obtine prin dobandirea increderii in fortele proprii, nu prin laude si aprecieri din exterior. Aceasta din urma este firava, ajungand sa se pabruseasca atunci cand nu mai este hranita din surse externe. Danezii sadesc in copiii lor motivatie intrinseca, care sa provina din interiorul lor odata cu efortul depus la realizarea obiectivelor.
• Danezii se concentreaza pe ceea ce este mai bun in oameni decat ce este rau. Evita sa eticheteze persoane si isi incurajeaza copiii sa separe comportamentul negativ de individ, vazand partea frumoasa din ei.

Sper ca v-am convins ca aceasta carte chiar merita citita, spor! Pana data viitoare, va pup!