Turist în orașul meu – Constanța

Bună ziua, dragilor! Astăzi m-am gândit să vă duc în interiorul unor Biserici extraordinar de frumoase din orașul meu natal, Constanța, dar, de asemenea, vreau să vă duc să vedeți și marea! Ieri mi-am oferit câteva ore libere numai mie, ceea ce nu am mai făcut de mult timp, să hoinăresc singură prin oraș (nici măcar prin magazine) dar mi-era tare dor de rugăciuni în tihnă și am mers în unele dintre locurile mele de suflet din oraș, haideți să vă arat!

Am parcat mașina lângă Biserica Greaca și de aici am pornit la pas vreo două ore. Am intrat mai întâi în Parohia “Schimbarea la Față”, Biserica Greaca, un loc special pentru mine, întrucât am studiat anii de liceu la “Liceul Mihai Eminescu” și de fiecare dată când aveam o ora pauză că nu venea profesorul și eram anunțați, mergeam la această minunata Biserică și mă rugam. Am avut o rugăminte mai apăsătoare anii aceia și Dumnezeu mi-a ascultat-o!

Biserica este un lăcaș de mici dimensiuni amplasat în zona istorică a orașului, pe strada Mircea cel Bătrân, aproape de plaja Modern. Povestea frumoasei biserici începe în urmă cu un secol și jumătate, pe vremea când Dobrogea era parte a Imperiului Otoman, și marchează “nașterea” primului lăcaș de cult creștin din Constanța. Construcția bisericii a demarat în anul 1862 și s-a finalizat în anul 1867. În anul 1974 comitetul elen care administra biserica a solicitat, din motive financiare, trecerea acesteia sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Arhitectura Bisericii este deosebită, chiar dacă este un lăcaș de mici dimensiuni, are o arhitectură impunătoare!

Am mers apoi prin Centrul Vechi al orașului, Piața Ovidiu, am fotografiat în treacăt Muzeul de Istorie Națională și Arheologie și după câteva minute am ajuns la Parohia Romano-Catolică Sfântul Anton de Padova.

Bazilica cu hramul “Sfântul Anton de Padova” a fost zidită în anul 1938, în timpul pontificatului Sanctității Sale Papa Pius al XI-lea (1922‑1939), în zilele Regelui Carol al II-lea al României. Stilul acesteia este unul romanic, specific bisericilor din nordul Italiei, din cărămidă aparentă, cu acoperiș din olane turcești, la început, acum țiglă. Am făcut novena când eram în liceu în această minunată Biserica, împreună cu sora mea mai mare cu 9 ani decât mine și mergeam în fiecare marți seara la slujba care ținea o oră și era realizată pentru creștini-ortodocși. Îmi plăcea că era diferită, și îmi plăcea mai ales predica preotului de 20minute de la mjloc, era o plăcere enormă să îl ascult cum vorbea despre diferite aspecte ale vieții, despre înțelesul pildelor și transpunerea lor cu realitatea noastră de atunci sau acum.

Am vizitat apoi Catedrala “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Bazele catedralei au fost puse pe 4 septembrie 1883, atunci când slujea mitropolitul Iosif Gheorghian. Sfințirea bisericii s-a făcut la 22 mai 1895 din cauza unor probleme cu pictura interioară. Demersurile pentru zugrăvirea bisericii au fost demarate în anul 1888, la trei ani după încheierea construcției. Catedrala este o lucrare în stil neobizantin, din cărămidă presată, care se impune prin înaltul turn de 35 m. Până în anul 1925 biserica a servit drept biserica parohială, iar în perioada 1925‑1950 a fost folosită că biserica episcopală a Episcopiei Tomisului.

După rugăciunea în cele trei biserici diferite, am continuat plimbarea mea spre Cazino să văd marea. Culoarea ei m-a dat pe spate că întotdeauna, iar zgomotul valurilor care se loveau de țărm m-au făcut să îi mulțumesc din nou în gând lui Dumnezeu pentru tot. Ne-a oferit atât de multe lucruri frumoase, trebuie doar să avem timp să le absorbim și să le conștientizăm!

M-am odihnit puțin pe bancă la final și i-am mulțumit Bunului Dumnezeu pentru câteva ore superbe, doar eu cu mine, cu rugăciune și peisaj mirific!

Zi minunată! Nu ezita să lași un comentariu!