Imi spunea cineva de curand ca nu stie ce se intampla in ziua de astazi, ca oamenii nu se mai tolereaza, nu mai au rabdare unii cu altii, una doua isi fac impresii ca celalalt a zis sau a facut nu stiu ce si se distanteaza sau chiar se despart, raman la stadiul de un salut. Eu vreau sa va spun ce fel de oameni caut langa mine si mai ales principiul meu de baza: calitate nu cantitate! Haideti sa povestim!
Imi plac oamenii sociabili, veseli, inimosi, sufletisti, cu iubire de Dumnezeu, puternici, care au si doza de nebunie dar si doza de seriozitate, oameni raționali, echilibrați si genul de oameni care sunt all in intr o relație de prietenie. Eu îmi dau sufletul pe tava, dar numai oamenilor care simt ca sunt deosebiti pentru mine, in rest sunt mai degraba in banca mea. Nu imi place sa ies în evidenta, mai degraba sa stau in locul meu si sa observ decat sa intru in actiune si sa ma lafai in fata tuturor.
Imi plac oamenii care se bucura de viata, care nu se plang mereu, care stiu sa se bucure de putinul pe care il au. Faceam si eu greseala de a ma pierde in detalii si evenimente neplăcute dar nesemnificative, pana m am trezit la realitate si mi am dat seama ca NIMIC nu mai conteaza daca ai sanatate si familia langa tine.
Acum sa va spun si ce nu îmi place la un prieten. Nu mi plac oamenii care incearca sa sa se puna undeva sus in fata ta si sa înceapă sa te controleze. Am un simt dezvoltat si stiu mereu cand omul este sincer si cand este manipulator. Ii dau multe sanse tocmai pentru ca incerc sa ma detasez de comportamentul lui deviant, imi spun ca mai pot pana zic STOP si aia a fost. Gandesc mult pana sa spun stop, ca sa nu regret mai apoi. Revin, nu ma cert sau sa ma “despart”, persoana respectiva mereu va ramane in amintirile mele frumoase, caci am impartit rasete, vorbe lungi si sinceritate dar il las la stadiul de respect, salut si cateva vorbe bune pe ici pe colo. NU tin ranchiuna asupra nimănui in aceasta viata. Mi ai gresit? Dumnezeu judeca, nu eu. Eu te las sa iti faci filmul, sa ma ranesti daca asta te face fericit si sa te simti tu puternic si deștept, te las sa joci pana o sa te plictisești pentru ca nu e asa interesant s o faci cu un om care e fericit si fara atacurile tale.
Am suferit mult la viata mea din cauza sensibilității mele si usor usor m am calit sa mai accept atacuri. Ce e drept, daca persoana imi este mai draga, ii spun uneori unde greseste, in speranta ca daca are conștiința, isi da seama ca s a comportat mai degraba aiurea decat normal. Dar nu i o spun pentru ca ma roade sau ca nu mai pot de nefericire, am trecut de etapa aia in viata mea, i o spun pentru ca asa mi se pare corect, sa știe. Intr o relatie de iubire, e bine sa fie totul clar, spus sincer si corect ca sa stii unde repari pana ajungi acolo unde trebuie, in relatiile de prietenie de ce sa nu fii deschis si asumat? Altminteri , se aduna gânduri gresite sau reprosuri si la un moment dat incepi sa te comporti diferit fata de inceput si de acolo relația incepe sa scârțâie.
In inchiere, vreau sa va spun ca am o mana de prieteni caci nu imi trebuie mai mult, nu mi place sa fiu in gasti, imi place mai mult in familie si cativa prieteni adevarati, sinceri. Sunt fericita asa si pana la urma atat conteaza sa FII impacat cu tine si cu viata ta!
Sunt curioasa, voi cati prieteni apropiați aveti? Relatii longevive, frumoase, sincere? Vi se pare ca lumea nu se mai tolereaza ca inainte?
Pana data viitoare,
(Credit poze: Google)
Va pup,
OANA
Eu tolerez pana se umple paharul. Cand da pe-afara, spun ,,la revedere” fara regret. Viata e ca o calatorie cu trenul. Unii urca, altii coboara, altii raman cu tine pana la final. Niciodata toti!
Mai bine unul și bun, asa sunt și eu, prefer putini prieteni dar buni. ? ?
Sinceră să fiu, nu, nu am o prietenă apropiată. Am avut una timp de 11 ani de zile, însă în urmă cu câțiva ani, s-a schimbat total, efectiv nu o mai recunoșteam (din toate punctele de vedere). A intrat în anumite anturaje, mă evita și la un moment dat am spus stop.
Am măcar o prietenă apropiată. Cred că pot să mă numesc norocoasă.
Am câteva persoane mai apropiate. Nu foarte multe, sunt genul care are mai mult cunoștințe
Prefer calitate, nu cantitate, asa ca putini, dar buni. Prietenia e importanta si pentru mine, am avut insa si suprize neplacute de-a lungul timpului.
Din păcate am avut și eu parte de oameni care doreau mereu să se impună și am avut parte de persoane care erau geloase și pentru o amărâtă de ciocolată.
Acum îmi selectez foarte bine prietenii și am grijă să nu mă mai atașez de nimeni, decât după ce văd că merită cu adevărat să investec timp și emoții.
M-am regasit complet in articolul tau… Si eu am renuntat la foarte multe prietenii, tot din motivele enumerate de tine. Cand propriile interese primeaza, alaturi de un scop perfid in defavoarea celuilalt… asta nu este prietenie ?
Imi este destul de greu sa ma apropii de cate cineva si din acest motiv am destul de putini prieteni apropiati. Si eu am avut parte de unele dezamagiri si cred ca asta ma face sa fiu usor mai distanta
Prietenia adevarata se gaseste greu astazi, dar daca o gasesti esti cu adevarat fericit alaturi de acel sau acea prietena.
Cunostiinte am multe..insa prieteni putini, dar buni !