Despre prietenie in zilele noastre

Imi spunea cineva de curand ca nu stie ce se intampla in ziua de astazi, ca oamenii nu se mai tolereaza, nu mai au rabdare unii cu altii, una doua isi fac impresii ca celalalt a zis sau a facut nu stiu ce si se distanteaza sau chiar se despart, raman la stadiul de un salut. Eu vreau sa va spun ce fel de oameni caut langa mine si mai ales principiul meu de baza: calitate nu cantitate! Haideti sa povestim!

Imi plac oamenii sociabili, veseli, inimosi, sufletisti, cu iubire de Dumnezeu, puternici, care au si doza de nebunie dar si doza de seriozitate, oameni raționali, echilibrați si genul de oameni care sunt all in intr o relație de prietenie. Eu îmi dau sufletul pe tava, dar numai oamenilor care simt ca sunt deosebiti pentru mine, in rest sunt mai degraba in banca mea. Nu imi place sa ies în evidenta, mai degraba sa stau in locul meu si sa observ decat sa intru in actiune si sa ma lafai in fata tuturor. 

Imi plac oamenii care se bucura de viata, care nu se plang mereu, care stiu sa se bucure de putinul pe care il au. Faceam si eu greseala de a ma pierde in detalii si evenimente neplăcute dar nesemnificative, pana m am trezit la realitate si mi am dat seama ca NIMIC nu mai conteaza daca ai sanatate si familia langa tine. 

Acum sa va spun si ce nu îmi place la un prieten. Nu mi plac oamenii care incearca sa sa se puna undeva sus in fata ta si sa înceapă sa te controleze. Am un simt dezvoltat si stiu mereu cand omul este sincer si cand este manipulator. Ii dau multe sanse tocmai pentru ca incerc sa ma detasez de comportamentul lui deviant, imi spun ca mai pot pana zic STOP si aia a fost. Gandesc mult pana sa spun stop, ca sa nu regret mai apoi. Revin, nu ma cert sau sa ma “despart”, persoana respectiva mereu va ramane in amintirile mele frumoase, caci am impartit rasete, vorbe lungi si sinceritate dar il las la stadiul de respect, salut si cateva vorbe bune pe ici pe colo. NU tin ranchiuna asupra nimănui in aceasta viata. Mi ai gresit? Dumnezeu judeca, nu eu. Eu te las sa iti faci filmul, sa ma ranesti daca asta te face fericit si sa te simti tu puternic si deștept, te las sa joci pana o sa te plictisești pentru ca nu e asa interesant s o faci cu un om care e fericit si fara atacurile tale. 

Am suferit mult la viata mea din cauza sensibilității mele si usor usor m am calit sa mai accept atacuri. Ce e drept, daca persoana imi este mai draga, ii spun uneori unde greseste, in speranta ca daca are conștiința, isi da seama ca s a comportat mai degraba aiurea decat normal. Dar nu i o spun pentru ca ma roade sau ca nu mai pot de nefericire, am trecut de etapa aia in viata mea, i o spun pentru ca asa mi se pare corect, sa știe. Intr o relatie de iubire, e bine sa fie totul clar, spus sincer si corect ca sa stii unde repari pana ajungi acolo unde trebuie, in relatiile de prietenie de ce sa nu fii deschis si asumat? Altminteri , se aduna gânduri gresite sau reprosuri si la un moment dat incepi sa te comporti diferit fata de inceput si de acolo relația incepe sa scârțâie. 

In inchiere, vreau sa va spun ca am o mana de prieteni caci nu imi trebuie mai mult, nu mi place sa fiu in gasti, imi place mai mult in familie si cativa prieteni adevarati, sinceri. Sunt fericita asa si pana la urma atat conteaza sa FII impacat cu tine si cu viata ta! 

Sunt curioasa, voi cati prieteni apropiați aveti? Relatii longevive, frumoase, sincere? Vi se pare ca lumea nu se mai tolereaza ca inainte?

Pana data viitoare, 

(Credit poze: Google)

Va pup,

OANA