Bună ziua, dragi cititori, iubitori de viață și frumos! 🥰🥰
Iată-ne ajunși la ultimul weekend din luna Octombrie, o lună de toamnă care a adus răcoarea de după vară, cu temperaturi mici dar și multe viroze în rândul oamenilor. Si noi am fost puțin răciți săptămâna aceasta, dar pe picioare, nimic de speriat, un fervex și treaba mergea cam la fel, nu era nevoie sa stăm la pat. Luna Octombrie ne-a colorat frunzele copacilor în nuanțe de verde-maro, absolut superbe! În noaptea aceasta se va schimba ora, trecem la ora de iarnă (ceasurile se dau înapoi cu o oră, iar ora 4 va deveni ora 3) și recunosc că nu este o lejeritate acest schimb pentru mine dar sper că mă voi adapta un pic mai bine în comparație cu anul trecut!
A fost o săptămână care a fugit ca gândul, nici nu știu când a început și când s-a terminat. Am avut mai multe activități, am fost la bancă pentru a rezolva cu niște acte, Dia a fost în săptămâna Școala Altfel, am avut evaluări la liceu. Deși am avut mai puține ore decât de obicei pentru că o clasă a intrat în practică, nu am simțit mai deloc, mai tot timpul pe drumuri și planificări sau corectat. Dia a fost în excursie la București joi, spre marea ei încântare și a vizitat Muzeul Simțurilor și Fabrica de jucării de lemn Lemniko!
Spre marea noastră încântare, o să începem să mai facem una-alta la casă, în sfârșit! O să izolăm podul (soțul meu s-a apucat de aseară), săptămâna viitoare o să ne dea drumul la gaze (suntem aproape de final, am plătit contorul vineri), o să își ia concediu și se apucă de gardul din față, vrem să facem apoi și terasa din spate (să o betonăm, să facem acoperiș, să punem gresie), iar mai apoi să ne apucăm ușor ușor de interior (să finalizăm pereții, să luăm uși la camerele unde nu am apucat încă etc). Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am un soț vrednic, cu poftă de muncă și el a fost și este în continuare baza! Ne mirăm tot timpul cât de scumpe sunt toate, tot primim diverse oferte de gard și ne crucim…nu știu ce vom alege dar..sper să găsim și o variantă mai pământeană! Vă țin la curent!
Iată că a sosit și vacanța și, odată cu ea și marea sărbătoare a Sf Dumitru – vă urez multă sănătate, fericire și binecuvântări! Sper să mă odihnesc, să mă relaxez puțin, să mai încarc bateriile, am nevoie! Aș vrea să am din nou atracția de a citi, simt că am rupt acest obicei și nu știu cum să îl readuc înapoi! Când mă pun cu cartea în mână într-un loc frumos, încep să citesc și mintea mea efectiv o ia pe cărări..ce am de făcut, ce aș putea să fac altceva, încep să casc…și nu mai am chef! 🙁 Prefer un video pe YTB decât să citesc.
Aș vrea să vă povestesc ceva ce m-a marcat la debutul acestei săptămâni. Știți că atunci când ai credință în Dumnezeu și iubești viața și oamenii și încerci să faci bine pe cât posibil, și în final iese ceva frumos ai o satisfacție aparte, simți că Dumnezeu te-a înzestrat cu ceva magic și poți săvârși ”minuni”! Așa am simțit eu luni, când după câteva luni bune în care nepoata mea nu a vrut să meargă la școală, cu teamă de elevi, de profesori, s-a retras în singurătate și sora mea era disperată să caute psiholog, psihiatru etc, am luat-o la mine în weekend (am pus poze blogul trecut de la Dervent), i-am pregătit prăjitura și mâncarea preferată, am stat de vorbă cu ea, de ce cred eu că este important să trăim prin și cu oameni și luni am primit vestea că a mers la școală în sfârsit! I-am povestit că Dumnezeu ne-a lăsat să trăim printre oameni și ne-a dat această magie de a face oameni, deci nu suntem construiți pentru a trăi singuri ci, oricât am fi răniți sau dezamăgiți de anumiți oameni, noi de cele mai multe ori ne luăm energia DIN oameni! Avem nevoie de aceste etape ale noastre în dezvoltare (școală, facultate, carieră), acesta este firescul. Solitudinea dusă la extrem niciodată nu ne va aduce ceva bun, pătrundem în gânduri sinistre și nu ne mai regăsim pe acest pământ. Și multe altele am vorbit, i-am spus că și eu am suferit foarte mult la viața mea din cauza firii mele sensibile, nu reușeam să înțeleg de ce unii oameni sunt răi când eram mică și când am trecut prin școală, dar mi-a plăcut mereu să studiez caractere, comportamente și mi-am dezvoltat foarte mult intuiția, acum știu să citesc oamenii, le văd gesturile, mimica, le cunosc caracterul ca pe o carte deschisă, datorită darului meu mare – sensibilitatea. Am reușit să o fac să înțeleagă faptul că atunci când credem că există un defect mare, acolo se ascunde o comoară ce poate fi explorată și pusă în valoare! Acum, după mulți ani am reușit să îmi creez un scut, nimeni nu îl mai poate pătrunde din exterior, nu mai sunt dependentă de atenția celorlalți, îmi creez singură fericirea alegând ce este și ce nu bun pentru sufletul meu în acel moment! Luni, când sora mea era foarte fericită că în sfârșit merge la școală, am simțit să plâng pentru că știam că am săvârșit dorința lui Dumnezeu, cu puterea pe care mi-a dat-o de a ajuta oamenii cu o vorbă bună atunci când este nevoie, și nu numai! Am dus-o în natură, am dus-o în Casa Domnului, i-am făcut bucurii și am vorbit mult! Din punctul meu de vedere, structura sufletului și evoluției copilului trebuie făcută acasă și nu este ușor deloc, sunt atâtea de care să ținem cont – socializare, comunicare, înțelegere, plimbări în natură seara/în weekend (nu prada telefonului și calculatorului), o școală bună care să îi ofere valori (cu am găsit eu after-ul ..și cât am căutat și schimbat să ajung unde mi-am dorit), multe discuții zilnice despre viață, întâmplări, felul în care răspundem provocărilor zilnice etc. Armonie acasă în mare parte, dar totodată trebuie să vadă și că mami și tati au și discuții în care nu sunt de acord dar ajung la un consens din iubire și totul e frumos la final. O colegă de la muncă mi-a spus acum o saptamana că am avut o înțelepciune aparte de tânără (îi povesteam când m-am cunoscut cu soțul meu pe la 20 ani și cum îi spuneam cum văd eu viitorul nostru și dacă vrea să vadă tabloul așa cum îl văd eu), și m-a întrebat Dia zilele trecute – mami, de unde știi tu atâtea despre viață? I-am răspuns: prin faptul că am citit foarte mult în școală, mi-am lăsat mintea să își dezvolte imaginația, să văd multe variante ale unei situații, apoi am studiat foarte mult oamenii din jurul meu, inclusiv acasă, apoi credința în Dumnezeu și rugăciunea m-au ajutat foarte mult și această dorință de a face bine și de a fi bine! De a evolua frumos, în spiritul credinței și iubirii făță de Dumnezeu! Suntem cu toții păcătoși dar încerc să compensez prin suflet! Acum, cu atât mai mult am o satisfacție aparte că în sfarsit îmi pot desfășura menirea pe acest pământ – să fiu printre elevi și să le ofer ceva din mine – intelectual și sufletește! Mulțumesc, Doamne!
Dragilor, vă mulțumesc că mi-ați citit blogul și astăzi, apreciez din suflet persoanele care îmi și scriu un comentariu, vă doresc tot binele din lume, să aveți un weekend minunat, sănătate și împlinire sufletească! Și săptămâna viitoare – putere de muncă!
Vă pup cu drag!