Nu sunt o persoana perfecta, dar acum stiu cine sunt!

Buna cititorule! Vreau sa iti multumesc din suflet ca esti in casa mea de trei saptamani deja si ma urmaresti! Apropo, am adaugat si un buton de FOLLOW in dreapta si daca treci adresa de email acolo, te poti abona la site-ul meu si poti primi un email de fiecare data cand postez ceva, dar lasand astea la o parte, vreau sa incepi sa ma cunosti mai bine!

Multi cred ca daca eu pun articole motivationale sunt o persoana perfecta sau ma cred perfecta. NU! Sunt un om normal, un om care s-a schimbat mult, a evoluat mult, care a trecut prin multe experiente menite sa intareasca si sa formeze un caracter, o personalitate si o forta mentala. Multi oameni uita ca in viata trebuie sa evoluezi continuu. Eu iti arat lectiile mele, ceea ce citesc, si mai ales CEEA CE VAD!

Cel mai important este sa iti gasesti in primul rand EU-ul, cand stii cine esti cu adevarat, ce te face fericit, ce te face nefericit, ce oameni vrei in jurul tau, ce fel de job te face fericit, etc, atunci poti sa incepi sa iti traiesti viata cu adevarat, bucurandu-te de tot ce ai. Pentru ca atunci stii sa jonglezi. Stii ce nu este bine pentru tine, ce este in schimb vital pentru tine si ce fel de oameni vrei langa tine. Inveti sa accepti realitatea din jurul tau si sa cauti binele mereu, chiar si cand focul te arde in spinare. Sa nu te vaiti pentru greutati ci sa cauti calea de a le depasi si sa iei mereu ce poate fi bun din ele, sa vezi partea plina a paharului.

Aceste luni de stat acasa pentru mine au fost tare bune. Au debutat cu multa munca, haos un pic la inceput, mi-am mutat biroul acasa, mi-am umplut dormitorul de lucruri, copilul imi statea pe cap “mami, mami, mami, mami, mami”, nu aveam voie sa ies afara decat in spatele blocului si acelasi peisaj mereu, plus durerea ca nu mai imi vad familia, prietenii, si nu mai am viata sociala dinainte. Dar iata ca dupa cateva saptamani mi am dat seama ca ACUM ESTE MOMENTUL. Momentul sa ma linistesc si sa iau o gura de AER. Sa pun la punct ce nu puteam inainte. Si am inceput sa fac curat si sa ma ascult mai mult. REPET: nu m-am regasit, stiam cine sunt, doar ca acum aveam in sfarsit mai mult TIMP la dispozitie si l-am folosit spre bine pentru a aseza si a face curatenie in viata mea mai mult si a evolua.

Pe copilul meu, care este fix la varsta in care eu pot sa incep sa ii trasez liniile de baza dupa care sa porneasca in viata (caci este perioada “de ce”-urilor), nu puteam sa ma ocup atat de bine inainte, o vedeam seara cateva ore si in weekend, ei bine acum avem peste 6 luni de zile de stat impreuna si invatat si descoperit. Am reusit sa o schimb aproape total. O sa vorbesc despre asta intr-un alt articol, dar credeti-ma toate CER EFORT. Copiii nu se nasc invatati, ci ei trebuie invatati.

Revin la mine. Am fost mereu o persoana vesela, sociabila, prietenoasa, cu credinta multa in Dumnezeu. M-am rugat mereu, am tinut o continua legatura cu Dumnezeu, merg des la Biserica, si vorbesc cu EL. Il rog mereu sa imi dea ce e bine pentru viata mea, sa ma ghideze in viata si sa aiba rabdare cu mine pana eu sunt asa cum vrea El sa fiu. Imi place sa merg cand Biserica e goala, sa fiu doar eu si EL. Imi place linistea, si acel sentiment cand sunt acolo. Cine ma intelege stie despre ce e vorba. (Mai merg si la slujbe dar nu prea des)

Am fost insa un copil alintat si foarte sensibil si multi ani am crezut ca mai toate mi se cuvin. In societate stiu sa ma port corespunzator, nu imi place sa ies in evidenta, sunt responsabila si imi fac treaba, imi place sa fiu educata si sa vorbesc frumos cu toata lumea. In schimb acasa eram un haos mic si pitic. Pana m-am asezat usor usor. Cum? Prin inspiratie, citit si prin ajutorul lui Dumnezeu. De ce zic asta? Pentru ca, Dumnezeu de multe ori ne scoate in cale oameni meniti sa ne ajute foarte mult, dar trebuie sa fim constienti de asta. Dumnezeu mi a adus in cale o persoana acum 3 ani care m-a scos dintr-o mare BULA. Recunosc ca mereu am cautat raspunsuri pentru viata mea invatand din experientele altora, dar nu mi am dat seama ca experientele lor NU ma definesc pe mine ca persoana. EU SUNT EU. EI SUNT EI. De ex, ma uitam la cupluri. Daca toti in jurul meu nu se intelegeau si mergeau pe deviza “asa e peste tot, NU exista cuplu sa se inteleaga perfect, nu exista relatia perfecta”, luam relatiile lor deficitare sau toxice uneori si spuneam ca asa e in viata, dar cand am realizat ca aceasta relatie perfecta chiar EXISTA, mi a dat lumea peste cap. Si am inceput sa lupt. N-a fost usor. Am trecut prin rasuciri de n ori a cate n ori si am ajuns acum aici. Mi-am dat seama ca noi putem deveni ceea ce ne dorim daca avem o persoana valoroasa langa noi, ma refer la partenerul de viata, dar trebuie sa luptam in acel sens amandoi. Mi-am daramat pe rand toate conceptiile predefinite pe care obisnuiam sa le am, mi-am dat drumul la minte si am construit altfel. Repet: conteaza foarte mult ce persoana ai langa tine. Eu, ii multumesc lui Dumnezeu, am un om deosebit langa mine de la care daca stiam sa deschid ochii mai devreme, invatam multe.

Pe de alta parte, aparitia copilului m a schimbat mult. Din momentul in care am facut-o, mi am spus ca vreau sa fac din ea un om DEOSEBIT, echilibrat, puternic, increzator, si cum as putea face asta altfel decat daca eu ii arat asta? Puterea exemplului. Si atunci pentru ca ea sa fie bine, EU trebuie sa fiu BINE. Un copil este o responsabilitate imensa, formezi un OM, eu vad chestia asta foarte serioasa. Si stiu ca intr-o zi tot efortul asta va avea reusita si voi fi mandra de tot ce va deveni ea. Sanatosi doar sa fim, atat imi doresc!

NU scriu aceste articole pe site ca sa te fac sa crezi ca eu sunt perfecta, le scriu pentru a iti arata ce inseamna o viata implinita, frumoasa si vreau sa iti aduc pozitivitate in viata, vreau sa iti aduc o vorba buna, un gand bun, sa inchizi pagina si sa zambesti, sau sa spui “se poate”. Vreau sa iti transmit ca daca lupti, POTI, si ca intotdeauna e loc de mai bine, dar cel mai important este SA TE CUNOSTI PE TINE ASA CUM ESTI, SA ITI CAUTI MEREU FERICIRE IN JURUL TAU si din cele mai mici chestii, sa nu lasi sa te influenteze NIMENI in decizii si in stil de viata, dar nici sa devii mandru ca tu le stii pe toate, sa intelegi ca mereu exista loc de mai bine. Eu asa guvernez acum. Mai gresesc, evident, ma redresez, meditez seara intr-o baie lunga cu spuma si muzica in surdina cand e timpul meu de a sta singura si sa ma relaxez si sa ma adun. Daca ai un moral bun, gestionezi viata altfel. Nu stiu daca ai remarcat, dar altfel iei toate evenimentele iscate intr-o zi cand esti intr-o stare de spirit buna si altfel cand esti deja iritat de cand te-ai trezit. Urania Cremene povestea despre acest lucru: daca nu te odihnesti noaptea pentru ca nu stii sa iti gestionezi un program si te trezesti obosit, din start ai o stare nasoala. Sa presupunem ca te trezesti, vezi jucarii peste tot, calci pe ele, ambele bai sunt ocupate, nu ai unde sa intri, te duci la bucatarie sa iti faci o cafea si tocmai atunci pisica varsa apa din vaza pe masa. Atunci ai acumulat deja multe chestii care te iritau si poti sa rabufnesti. O faci daca te-ai trezit intr-o stare nasoala. Dar daca tu te trezesti odihnit, cu o stare de spirit buna, cu moralul ridicat, in momentul ala pufnesti in ras si ti spui “baaaai ce e aici azi” si incepi sa le asezi pe toate cu calm, copilul pus sa isi ia jucariile, tati face cafeaua si mami curata dupa pisica. STAREA DE SPIRIT influenteaza mult viata. Nu ai inspiratie sa scrii daca esti posomorat, nu ai chef sa vorbesti cu amicii, nu faci multe. PACAT. Viata trece pe langa tine si tu nu o simti.

Iti scriu aceste articole din experienta, din evolutia mea, din carti scrise de oameni cititi, dar mai ales din ceea ce vad. Va las iar niste cuvinte foarte valoroase : CUM STII CA SFATUL PE CARE TI-L DA CINEVA ESTE DEMN DE URMAT SAU NU? UITA-TE DACA IL TRAIESTE SAU DOAR IL VORBESTE!

Va multumesc mult ca sunteti aici si astept parerile voastre despre orice!

Kisses,

Oana!