Piatra Neamț și împrejurimi – 3 zile (Mănăstiri, parc, chei, traseu montan și altele)

Bună dragilor, așa cum v-am promis, revin cu recenzii asupra locațiilor și obiectivelor turistice vizitate în mini concediul de anul acesta, de la Piatra Neamț și împrejurimi!

Să începem cu partea de cazare, care am ales-o în comuna Viișoara, la 10km de orașul Piatra Neamț, am vrut sa nu fie aglomerat, ci într-o zonă mai liniștită – la Pensiunea Lavanda. Din păcate, nu am avut timp și răbdare suficientă să caut mai mult o unitate de cazare de data aceasta și s-a simțit. Fiind pentru o perioada așa scurtă, de câteva zile, am zis că nu poate fi așa rău și.. A fost ok.. Mai de nota 7-8. Când îmi dedicam mai mult timp pentru a găsi cazare, găseam mult mai bine. Pro- o grădină maricica, frumoasă, cu un loc de joaca în spate (neîngrijit, fii-mea se apucase să curețe trambulina de ierburi și mizerie), camerele sunt spațioase dar foarte călduroase pe timpul verii (au și varianta cu AC, noi nu am prins), dacă sunteți sensibili la somn o să fiți treziți de tren noaptea și păsări dimineața, căci e situată chiar lângă un grajd)

Mâncarea nu este diversificată, au meniu cu diferite preparate dar nu au disponibil mai nimic din el, doar ce gătesc ei în acea zi (noi am optat sa servim doar micul dejun zi de zi și celelalte mese le căutam în alte părți). Curățenia este așa și așa, am simțit nevoia să mai dau eu o mână în baie pentru siguranță. În alte locuri nu poți intra în baie de mirosul dezinfectantului, aici nu mirosea a nimic. Nu recomand cazarea dar nici rea nu e, de tranziție merge dar pentru un sejur mai lung, nu (după părerea mea).

Am plecat dis de dimineață de acasă pe ruta Constanța – Hârșova – Râmnicu Sărat – Focșani – Adjud – Piatra Neamț, am făcut cam 7 ore, a fost ok, cu un accident întâlnit pe drum, care ne-a făcut să ocolim puțin.

Am ajuns pe la prânz și am putut să ne bucurăm de după-amiaza liberă și am mers să luăm telegondola pentru a urca pe deal, în Piatra Neamț!

Telegondola din Piatra Neamț are un cost de 40 lei adulti urcare și coborâre, iar copii 25 lei urcare și coborâre, cu un timp de urcare de aproximativ 10 minute. Traseul are 10 stalpi, cel mai înalt fiind la înălțimea de 64 metri, și însumează un traseu cu o lungime de 1915m.

Punctul de sosire este pe Dealul Cozia, aflat la altitudinea de 632m, de unde puteți să o luați la pas și să admirație priveliști foarte frumoase, o plimbare prin pădure, zone de popas cu diferite forme făcute din piatră, sau pur și simplu să stați pe iarbă și să serviți un sandwich luat de acasă la voi.

Nouă ne-a plăcut foarte mult să ne relaxăm aici după un drum lung cu mașina, Dia și F s-au fotografiat la – nu știu cum mi-au spus că se numește acea sculptură -, eu am stat pe bancă și am admirat priveliștea superbă din față.. Am mai colindat la pas.. Și ne-am bucurat de liniște

Dupa ce am coborât cu telegondola, am mers în centrul vechi al orașului, în Parcul Tineretului. Am mers la pas pentru a studia orașul, ne-au plăcut picturile pe școli, băncile “din creioane colorate” dar și parcul, nu ne-a dezamăgit.

Parcul Central din Piatra Neamț mai este denumit și Parcul Tineretului, asta datorită faptului că aici se află Teatrul, una dintre clădirile principale ale orașului. I se mai spune și Parcul Ștefan cel Mare, asta datorită statuii amplasate în inima parcului, dar și a Curții Domnești, ridicată în apropiere.

Ne-au plăcut florile îngrijite cu atenție din parc, frumos mirositoare si de toate culorile, clădirile emblematice, era plin de copii care zumzăiau cu triciclete, role si trotinete. Am observat cât am stat în PN că nu există loc de joacă pentru copii, noi nu am găsit, Dia fiind obișnuită de acasă cu ele, aici se pare că se pune accent pe mișcare și nu e rău.

A doua zi a început cu vizitarea Cheilor Bicazului. Am mai fost aici de câteva ori dar mereu le vizităm cu drag, fiind atât de frumoase și speciale încât nu ai cum să nu te bucuri!

Cheile Bicazului sunt situate în partea centrală a Munților Hășmaș și sunt dezvoltate în calcare jurasice. Axul principal al acestora este reprezentat de către Râul Bicaz. La o distanță mică de Chei se află Lacul Roșu, care este un lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 1838, la poalele muntelui Hășmașul Mare.

Lacul se întinde pe un perimetru de 2830 m, iar aria este de aprox 115000 m2. Noi ne-am plimbat la pas, am admirat rățuștele, nu se puteau face plimbări pe lac cu barca, dar alți oameni au ales să se plimbe cu trăsura trasă de cai sau să pedaleze. Am servit un kurtos kolak foarte bun, zmeură și ne-am bucurat de priveliște!

Apoi a urmat partea cea mai așteptată a concediului – un mini traseu pe munte. Am pornit cu mașina pe munte și am urcat pe drumul spre Durău. Am parcat și am luat-o la pas, cu urcare continuă, o oră jumătate prin pădure până la Cabana Fântânele.

Noi am mai câștigat din traseu pentru că am lăsat mașina la șosea, dar multă lumea venea de jos, de la intrarea în Parcul Național Ceahlău și parcursesera mai mult la pas. Traseul este marcat de indicatorul alb, cu banda roșie la mijloc și este urcuș continuu, ce poate fi destul de solicitant pentru sedentari ca noi, dar sănătos, bineînțeles.

Noi alegem trasee mai lungi de obicei și ne place să vedem cât mai multe bogății naturale precum izvoare, lacuri, cascade, etc dar, de data aceasta nu aveam mult timp dedicat traseelor montane, așa că ne-am bucurat și cu atât. De menționat însă că, majoritatea oamenilor parcurgeau traseul lung, și vi-l recomand mai degrabă pe acela dar trebuie pornit pe el de dimineață, in niciun caz la prânz, ca să vă întoarceți pe lumină prin pădure. (Vf. Toaca)

După traseu, am luat mașina și am mers în Stațiunea montană Durău și am găsit o pensiune perfectă pentru a ne relaxa și a servi o masă bună. Pensiunea Antia – cu restaurantul terasă cu vedere la munte, cu izvorul lângă noi, loc de joaca pentru copii, dar Dia a preferat să stea și să se joace cu pietricele lângă apa curgătoare, curățenie și liniște, bogăție sufletească! Am poposit aici câteva ore și a fost tare plăcut, recomand locația.

A doua zi a fost dedicată în principal Mănăstirilor, am început traseul oprindu-ne prima dată la M. Văratec. Aceasta se leagă de numele maicii Olimpiada, care întemeiază, între 1781 și 1785, o sihăstrie în poiana Văratec, fiind rânduită aici ca stareță de către Paisie Velicikovski. Actualul complex mănăstiresc este construit după 1900 și cuprinde Biserica Adormirea Maicii Domnului, turnul-clopotniță, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Biserica Schimbarea la Față și chiliile.

La 9km de M. Văratec se află M. Agapia – tradiția spune că a fost ridicată în apropierea unei mai vechi vetre monahale, al cări nume se leagă de sihastrul Agapie. Acesta, împreună cu ucenicii săi au ridicat o biserică de lemn, care mai târziu a fost distrusă. Prima biserică de zid a fost construită de Petru Rareș și Elena Doamna, fiind reînnoită de Petru Șchiopu.

Am mers apoi la “Parcul tematic Ion Creangă” unde am intrat în lumea poveștilor scrise de autor, dar și în arta meșteșugurilor din vremurile acelea. Diana a fost foarte încântată și i-am promis că data viitoare, când o să fie un pic mai mare de vârstă, o să vizităm și Casa Memorială, care este imediat lângă parc. Acum aveam încă multe de vizitat în față și am sărit acest obiectiv.

Următoarea pe lista noastră a fost Cetatea Neamț, una dintre curiozitățile mai mari ale soțului, lui îi plac foarte mult aceste obiective istorice și nu l-a dezamăgit. I-a plăcut foarte mult și am stat cam o ora să o explorăm.

La 17km distanță de cetate se află Mănăstirea Neamț. Prima atestare documentară a mănăstirii datează de la 1210. Potrivit documentelor, Petru Mușat a ridicat, pe locul unei vechi biserici de lemn, un locaș de piatră la 1375, distrus de cutremurul din 1471. Între anii 1486 și 1497, Ștefan cel Mare a ridicat o nouă biserică, cu hramul Înălțarea Domnului, un adevărat unicat arhitectural, de o eleganță și frumusețe deosebite. În incinta mănăstirii se mai află un turn-clopotniță.

La 15 km de M. N. ajungem la mănăstirea mea preferată din acea zi – Man. Sihăstria. Există anumite locuri în care sufletul nostru pur și simplu se conectează la spiritualitate în mod deosebit, și plângi fara motiv, simți rugăciunea altfel și trăirile emoționale. Aici am simțit eu aceste sentimente, am reușit să vorbesc și cu un stareț, am cumpărat și câteva bunătăți, câteva iconițe și cărți pentru cei dragi și mi-a rămas în suflet ca o “mănăstire de suflet”, cum le spun eu celor în care simt aceste trăiri mai speciale (alături de Măn.Caraiman – Bucegi, Măn. Sâmbăta de Sus – Făgăraș, Măn. Sf Elena de la Mare – Costinești, Măn. Putna – Bucovina).

A fost întemeiată în 1655, pe locul unei vechi sihăstrii, cunoscută ca Sihăstria lui Atanasie. Episcopul Ghedeon al Hușilor a construit aici prima biserică și chilii pentru obște. Complexul mănăstiresc Sihăstria este acum alcătuit din – Biserica Veche, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, paraclisul de iarnă, cu hramul Sfinții Părinți Ioachim și Ana, Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla, turnul-clopotniță, construit în 1825 și restaurat între 1983 și 1984.

Am ales pentru drumul de întoarcere, traseul care trece prin Poiana Largului (100km în cazul nostru până la cazare) și nu am regretat pentru că a fost un peisaj superb continuu, cu adevărat suntem norocoși, căci avem o țară minunată!

La întoarcere am trecut prin Brăila și am vizitat Grădina Zoologică pentru Dia dar din păcate s-a degradat foarte tare, nu o să mai venim, aici animalele chiar sunt chinuite, în alte locații au spațiu foarte mare, pădure, aici….singura bucurie au fost niște pui de leoaică, care se jucau fericiți pe lângă mama și aici am poposit cel mai mult până să pornim spre casă.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru aceste zile pline de bucurie și ne rugăm să repetăm!

Mulțumesc că ai fost aici! Pup!

Oana